La jumătatea secolului XIX, Dobrogea era una dintre cele mai importante provincii ale Imperiului Otoman. Interesul a devenit şi mai mare în timpul Războiului Crimeii, purtat între 1853 şi 1856, între Imperiul Ţarist al Rusiei, pe de o parte, şi Turcia aliată cu Marea Britanie şi Franţa, de cealaltă parte. Marea Neagră a devenit teatru de război iar Dobrogea, o zonă strategică de maximă importanţă. În acest context s-a construit în provincia dintre Dunăre şi Mare un drum modern pe care noi îl cunoaştem acum sub numele de “Şoseaua Franceză”. În acea vreme, grânele venite pe Dunăre erau foarte greu de transportat până la trupele otomane angrenate în războiul crimeean. Cavaleria aliată implicată în lupte la Sevastopol avea nevoie de furaje, care uneori aşteptau săptămâni bune în porturile de la Dunăre sau ajungeau foarte greu. Din acest motiv, Guvernul Franţei a decis să construiască o şosea strategică în Dobrogea aliatului otoman, pentru a uşura astfel transportul terestru. Această Şosea Franceză avea să aibă ulterior un efect deosebit asupra dezvoltării Dobrogei noastre. Pe 6 iulie 1855, la Constanţa soseşte nava britanică “Army and Navy”. La bordul său se află membrii misiunii tehnice condusă de inginerul de drumuri şi poduri Leon Lalanne (Leon Louis Chretien – Lalanne pe numele real, apare în unele surse şi ca Charles Lallane). Din echipa lui fac parte specialişti din diverse domenii, ingineri şi geologi precum Caillat, Michele, Blondeau şi Gaudin, topometristul român Aninoşanu, dar şi medicul Camille Allard, cel de pe urma căruia au rămas numeroase informaţii şi litografii preţioase legate de Dobrogea secolului XIX. Misiunea tehnică franceză debarcă la Kiustenge (alte forme – Kiustendge, Kostendge – turco-otomană, Kostence – turcă secXIX) şi se deplasează apoi pe malul Dunării, până la Rasova, unde îşi stabileşte cartierul general. În mai puţin de cinci luni, misiunea franceză, cu aportul a peste 500 de muncitori români, bulgari, cazaci şi turci (după unele surse – doar 300) reuşeşte să construiască drumul Constanţa – Rasova, pe o lungime de 63 de kilometri. Noul drum uneşte şi localităţile Bogazchioi (Cernavoda) şi Karasu (Medgidia). Pe 25 noiembrie, misiunea se încheie. În mai puţin de trei luni, februarie 1856 se va încheia şi războiul Crimeei, cu victoria aliaţilor turco-francezo-britanici. Şoseaua Rasova – Constanţa a rămas iar existenţa sa a uşurat foarte mult transportul terestru dobrogean şi a condus la dezvoltarea economică a provinciei. Ca exemplu, în 1860, un defter otoman (registru de evidenţă fiscală şi de cadastru) menţiona că Rasova, graţie drumului său, devenise a 5-a localitate a Dobrogei, cu 6000 de locuitori, majoritari români. Rasova era depăşită la acea vreme doar de Silistra – 20.000 de locuitori, Constanţa 15.000, Babadag – 15.000 şi de Tulcea – 8000 locuitori. Francezii au venit să construiască un drum pentru a-şi aproviziona armata de la Sevastopol dar drumul pe care l-au lăsat a scos practic transportul terestru dobrogean din Evul Mediu, ducându-l în Epoca Modernă. Ulterior, importanţa sa a mai scăzut odată cu apariţia căilor ferate moderne, a Podului de la Cernavodă şi al altor bijuterii inginereşti. Acum, puţini mai ştiu despre Şoseaua Franceză dar această poveste a primului drum modern terestru, care a traversat provincia de la Dunăre la Mare, ar trebui să nu fie uitată niciodată.
Bibliografie: Adrian Ilie – Valea Kara-Su, monografie istorică; cernavodablog – cernavodawordpress.com – Comuna Rasova partea 1; Analele Dobrogei – serie veche; Camille Allard – La Boulgarie Orientale, Paris 1864; Călători străini despre Ţările Române în sec.XIX – vol 6 (1852-1856); Marcu Botzan – Pontica 2012 – Observaţii din secolul trecut asupra unor construcţii antice din Dobrogea;
sursa foto – french soldiers
[codepeople-post-map]
