Manius Acilius Aureolus, împărat al Imperiului Roman în anul 268 d.H, în timpul uneia dintre cele mai tulburi perioade ale antichităţii… Parte din povestea sa poate fi găsită în cărţile de istorie şi în izvoare ce au supravieţuit vremurilor… Este menţionat adesea ca uzurpator, unul dintre cei “Treizeci de Tirani” ai Imperiului Roman, cezari proclamaţi de propriile legiuni, în timpul mult mai cunoscutului Gallienus. Interesant este că acest Aureolus a fost dac de origine iar povestea sa este una extrem de interesantă. După ce a studiat izvoare străvechi, cronicarul bizantin Ioan Zonaras (sec.XI – XII) a scris că acest Aureolus s-a născut în Dacia romană, undeva între anii 220-230 d.H. Provenea dintr-o familie foarte săracă iar în copilărie a fost păstor. A avut parte însă de un mare avantaj… Astfel, după cum se ştie, din anul 212 d.H (Constituţia Antonină sau Antoniniană a lui Caracalla) toţi oamenii liberi din provinciile Imperiului au căpătat cetăţenie romană. Aceste drepturi i-au permis tânărului Aureolus să îmbrăţişeze o carieră militară. Extrem de ambiţios, harnic şi foarte inteligent, dacul a început de jos şi în doar câţiva ani a ajuns Phronistes – grad care se poate traduce ca şef al grajdurilor dar mai ales ca ofiţer de cavalerie (termenul este încă destul de neclar). În timp ce deţinea această funcţie, fostul cioban l-a cunoscut pe împăratul Gallienus (253-258 d.H). Cezarul acesta obişnuia să se încreadă în tinerii ofiţeri şi impresionat de isteţimea lui Aureolus îl ridică rapid în grad. Tânărul protejat ajunge în scurt timp comandant al unui corp imperial de cavalerie, o forţă mobilă creată în premieră şi aflată sub conducerea directă a Împăratului. Acesta avea deja probleme mari cu diverşi uzurpatori, care preluau comanda unor provincii şi se declarau împăraţi, refuzând să îşi asculte stăpânul de la Roma. În anul 260, armata lui Gallienus îl învinge la Mursa (Osijek, în Croaţia) pe uzurpatorul Ingenuus, un rol decisiv având cavaleria comandată de Aureolus. Istoria se repetă un an mai târziu, când Aureolus îl învinge, undeva în Balcani, pe Macrianus Major. Legiunile învinse ale acestuia se retrag spre Dunăre, unde se unesc cu cele cantonate pe linia fluviului. Aureolus este trimis şi învinge şi această uniune, în ciuda faptului că era depăşit numeric. Dacul se afla în plină glorie dar soarta s-a schimbat foarte repede… După înfrângerea lui Macrianus, Gallienus decide să se întoarcă împotriva altului uzurpator, Postumus, care preluase stăpânirea Galiei… Cu gândul la Postumus, Galienus retrage mari forţe militare din Dacia romană… Patria lui Aureolus rămâne aşadar fără armată într-o vreme în care goţii şi herulii ameninţau chiar provincia din inima Carpaţilor… Aureolus este foarte afectat de decizia luată de Împăratul său şi atunci probabil se decide să iasă de sub conducerea acestuia… Aşa se explică de ce cavaleria sa evită să îi dea lui Postumus o lovitură finală într-o bătălie din Raetia (Austria). Gallienus se simte trădat de fostul protejat, îi ia acestuia comanda cavaleriei şi i-o dă viitorului împărat Aurelian (unele surse îl menţionează pe Claudiu Goticul). Este o mare umilinţă pentru Aureolus, care sprijinit încă de multe legiuni se auto-proclamă împărat în anul 268 devenind, la rândul său, un uzurpator… Ciobanul dac devenit împărat invadează Italia şi ocupă oraşul Mediolanum (Milano). Este însă învins la Pons Aureoli (Pontirolo), asediat apoi la Milano şi în fine cade prizonier… Moare ucis de pretorieni, parte din ei foşti aliaţi… Povestea ciobanului dac devenit împărat al Romei s-a încheiat însă amintirea sa a dăinuit până astăzi…
[codepeople-post-map]
