Timp de câteva luni, în anul 1462, o parte din bătrâna noastră Dobroge s-a aflat iarăşi sub controlul fraţilor valahi, aşa cum se întâmplase şi pe vremea lui Mircea cel Bătrân. De această dată, artizanul eliberării a fost Vlad Ţepeş, domnitor al Ţării Româneşti şi unul dintre cei mai curajoşi conducători creştini ai Evului Mediu. Dracula, aşa cum a fost el poreclit şi-a lansat marea campanie anti-otomană în iarna lui 1461 atacând cetăţi de peste Dunăre (din actuala Bulgarie) aflate sub stăpânirea Imperiului Otoman. Au căzut pe rând Obluciţa, Novoselo, Silistra, Turtucaia, Giurgiu, turcii înregistrând pierderi uriaşe. În primăvara anului următor, Ţepeş, în fruntea a 30.000 de oşteni (sultanul Mahomed al II-lea avea o armată de 120.000 de oameni) începe să atace şi cetăţile dobrogene de pe malul drept al Dunării. Eliberează Cernavodă, Medgidia şi Hârşova, precum şi alte aşezări din spaţiul pontic. Rămâne se pare aici luni bune, fără să se ştie însă foarte bine unde îşi avea cartierul general. Într-o scrisoare trimisă din Dobrogea aliatului şi cumnatului său Matei Corvin, rege al Ungariei şi Trasilvaniei, Ţepeş vorbeşte despre uciderea a 23.884 de militari otomani, de-a lungul întregii campanii dunărene. Cetăţile dobrogene se află însă sub controlul său puţin timp. Ţepeş este forţat să îşi retragă armata din Dobrogea. Ulterior, vândut de către boieri, care l-au preferat pe fratele său Radu cel Frumos (preferat al sultanului), domnitorul Ţării Româneşti părăseşte ţara şi se refugiază în Transilvania, la Matei Corvin. Va merge apoi la Buda, unde va rămâne până în 1476, când se va întoarce la domnie, dar numai pentru câteva luni. Între timp, Dobrogea reintrase sub stăpânire otomană. Timpul nu i-a mai permis lui Dracula să revină în Dobrogea. Poate dacă s-ar fi întâmplat asta, istoria pământurilor noastre ar fi căpătat un cu totul altul curs.

[codepeople-post-map]