Termenul de sorginte grecească pare să ne întoarcă în timp două milenii, până pe vremea coloniştilor greci de la malul Pontului Euxin. Este o aparenţă înşelătoare, pentru că nu facem decât un salt imaginar până la începutul secolului XIX. Suntem la Kiustenge (Constanţa) şi este anul 1814. Corabia Evanghelistria a venit de la Cataviti pentru a aduce în oraşul dobrogean măsline şi ulei de măsline, marfă destinată Sfatului Bătrânilor (Demogherontia). Locuitorii de aici se asociaseră chiar într-o cooperativă ce se ocupa şi de tranzacţii comerciale, în folosul comunităţii. Constanţa încerca să se refacă după devastatoarele atacuri din timpul războaielor ruso-turce (în 1809 generalul Bagration cucerise cetatea iar garnizoana de 200 de turci i se predase, în acelaşi an generalul Platov a dat foc oraşului, ruinându-l aproape total după cum povestea căpitanul Ionescu Dobrogeanu). Locuitorii creştini au rezistat acestor vremuri iar Sfatul celor 12 Înţelepţi (oameni de seamă ai urbei) încercau readucerea bunăstării comerciale. Aceşti Bătrâni (demogherontes) se ocupau de interesele cetăţii, menţineau relaţia cu stăpânirea militar administrativă otomană dar aveau şi puterea de a judeca diverse pricini (procese), mai ales civile sau comerciale ivite între cetăţenii oraşului. Aceste Demogherontii au funcţionat în aproape toate oraşele mari din provinciile Imperiului Otoman, locuite de creştini. În anul 1821, Kiustenge (Kiustendge) este refăcută şi chiar repopulată, cu şi mai mulţi români şi greci. Majoritatea membrilor din Demogherontia de la Constanţa erau eleni. Aşa se explică faptul că în 1821, Sfatul Bătrânilor trimite obiecte şi bani la Galaţi lui Farmache şi Iorgache Olimpiu, două căpetenii din Eterie, mişcarea naţională grecească de eliberare de sub jugul otoman. În 1864 se ştie că la Constanţa mai exista această demogherontie (cu doar şase membri), care contribuie la construcţia a două edificii importante, Biserica Grecească şi Şcoala Grecească. Constituită după modelul antic, Demogherontia Constanţei a avut un rol extrem de important în Dobrogea modernă luptând (pe alte căi decât cele militare) pentru bunăstarea oraşului şi pentru menţinerea creştinismului ca religie majoritară a urbei…
Bibliografie – Dr.H Safaridi – Jurnalul din Thasos, Analele Dobrogei 1933, 1937, Safaridi – Caietul de notiţe, file de istorie, Comunitatea Elenă Elpis Constanţa
Foto – ecomareaneagră.wordpress.com – Gravură Hector de Bearn 1828 – Kiustenge văzută de pe mare (n.r.oraşul este refăcut după războaie devastatoare)
[codepeople-post-map]
