Nu departe de Ciucurova, în mijlocul Deliormanului nord-dobrogean era odată o pădure bătrână şi sălbatică, abia călcată de picior omenesc. Şi dacă pe la margini se mai aventurau unii, din când în când, în mijlocul acelor codri nu ajunsese nimeni niciodată. Tocmai acolo se găsea o poiană frumoasă, udată de un pârâu cu apă rece şi limpede asemeni cristalului. Şi veneau aici vieţuitoare de tot felul, fie pentru a se adăpa, fie pentru a mânca din iarba aceea dulce şi gustoasă a poienii. Regele acelei dumbrave fermecate era un Şoim ce străjuia din vârful unui bătrân stejar. Dincolo de pădure însă, oamenii Deliormanului o duceau greu de tot şi mureau de sete, sub soarele ucigător şi secetos al verii dobrogene. Disperarea făcu aşadar, ca într-o zi, un tânăr să se ascundă la umbra codrilor bătrâni şi să umble prin pădure, temându-se să iasă afară, la soare. Rătăcind printre copaci, băiatul ajunse din întâmplare şi în Poiană şi se răcori cu apa minunată a pârâului. A doua zi, tânărul aduse cu el tot satul său şi împreună făcură în mijlocul dumbrăvii un puţ cu apă cristalină. Îi ziseră Poienii Atmagea, după Şoimul ce stăpânea acel tărâm (atmacea – şoim, vultur). Anii treceau dar poiana rămăsese la fel de frumoasă şi de sălbatică. Oamenii din satele învecinate veneau şi luau apă, iar uneori luau Şoimi pentru a-i ajuta la vânătoare de iepuri. Într-o zi, 25 de familii de tătari veniţi de la Crim primiră voie de la Paşă să îşi găsească loc de întemeiat un sat. Ei merseră la Atmagea şi chiar acolo, în Poiana Fermecată, îşi făcură aşezare mare şi bogată, pe care au numit-o Tatar Atmagea sau Vulturul Tătăresc…

 Sursă bibliografie (adaptare) – Analele Dobrogei 1922, învăţător Stan Alexe

Foto – Luca Andrei Dehelean, şoim dobrogean, sursă – sakerlife2mme.hu

[codepeople-post-map]