Suntem la Histria şi ne-am întors în timp, mai bine de două milenii şi jumătate. Ne imaginăm că suntem nişte negustori veniţi din ţări îndepărtate şi barbare, din locuri în care arta şi splendoarea culturii greceşti nu au apucat încă să ajungă. Am venit însă pe malul Pontului Euxin pentru a face negoţ şi aici, la Histria, suntem fermecaţi de frumuseţea oraşului. Paşii ne poartă însă dincolo de edificii, de prăvălii, de pieţe sau de cartierele de locuit, până în acea zonă a cetăţii, în care doar Zeii guvernează…Şi esti fermecat de ceea ce vezi…Acelaşi sentiment îl ai şi tu, omule modern, când vizitezi Zona Sacră a Histriei, cea de secol XXI.
Este adevărat, acum sunt doar ruine, dar cu puterea minţii, poţi recreea siluetele lor maiestuoase şi le poţi admira măreţia…Toate templele Zonei Sacre erau impozante şi, cu siguranţă, lăsau fără suflare orice nou-venit ajuns în acest mare oraş. Unul dintre monumente, cel al Afroditei, Zeiţa Frumuseţii, avea însă ceva special, care îl făcea cu totul deosebit. Dimensiunile sale nu erau impresionante, 16 metri lungime, pe şapte, lăţime. Construcţia ridicată la mijlocul secolului VI înainte de Hristos era însă din calcar, iar în lumina soarelui, aceasta strălucea, punând în umbră celelalte temple ale Zonei. Astăzi, templul este protejat cu plăci mari de metal, întrucât calcarul friabil se exfoliază foarte uşor. La doar câţiva metri de Templul Alb al Afroditei, arheologii au descoperit însă ceva foarte ciudat. Este o falie naturală, astăzi de numai patru-cinci metri lungime şi doi metri adâncime, a cărei destinaţie este necunoscută.
Histrienii au adaptat acest loc, l-au întărit cu ziduri şi l-au legat de Templu printr-un canal. Aici s-au săpat scări, care duceau pe fundul gropii. Marea Depresiune, cum îi spun unii arheologi, era cu siguranţă legată de ritualul religios oficiat în Templu. O opinie este aceea că era un loc în care aveau voie să intre doar preoţii templului şi niciodată, vreun neiniţiat. Este foarte probabil să fi fost un bazin cu apă, o fântână aflată în mijlocul unei mici zone verzi şi în care preotesele Zeiţei puteau petrece timpul. Arheologii nu au ajuns la un numitor comun şi doar cercetările viitoare pot să mai dea deoparte vălul misterios care acoperă această taină. Singurul lucru cert legat de Fântâna Afroditei este acela că ea a fost distrusă de un cutremur, în jurul anului 100, înainte de Hristos. Mai târziu, romanii au construit în Vechea Zonă Sacră un cartier de locuinţe şi au acoperit, însă doar parţial, Marea Depresiune…
sursă foto – pictură – Naşterea zeiţei Afrodita – Sandro Botticelli
[codepeople-post-map]
