Asăneştii! O dinastie puternică care a schimbat istoria Europei, creând în Evul Mediu un stat sud-dunărean extrem de puternic, independent faţă de mult mai cunoscutul Bizanţ. Există încă multe controverse legate de originea etnică a acestor Asăneşti dar opinia majorităţii specialiştilor este că ei erau vlahi sud-dunăreni, aliaţi cu tot mai numeroşii bulgari veniţi în regiune pe vremea lui Asparuh, la sfârşitul secolului VII.
Aşa-zisul Ţarat Vlaho-Bulgar (al doilea) s-a întins pe o suprafaţă imensă ce cuprindea şi Dobrogea noastră, fosta provincie Moesia Inferior. Dinastia îşi trage numele de la Ioan I Asan, unul din cei trei fraţi ce au luptat pentru crearea unui stat medieval suveran.
Povestea lui Asan Întemeietorul a început în 1185, când Ioan, împreună cu fratele său mai mare Petru (Teodor) pleacă în solie la Constantinopole. Misiunea celor doi: să se plângă suveranului bizantin Isaac II Angelos de taxele fiscale uriaşe pe care imperiul le impunea vasalilor de la Dunăre. Basileul ceruse de la supuşi sume uriaşe pentru a-şi finanţa un război cu Guillaume II al Siciliei, dar şi pentru anunţata sa nuntă cu prinţesa Margareta a Ungariei.
Asan ajunge la împărat şi-i cere să micşoreze taxele. Este refuzat iar generalii lui Isaac al II-lea îl umilesc şi batjocoresc, pălmuindu-l în plină adunare. Este scânteia care va declanşa marele război cu Bizanţul. Cei doi fraţi Petru şi Asan erau nobili respectaţi la Sud de Dunăre şi toată lumea se temea de ei fiindcă uneori “deveneau îndrăciţi şi stăpâniţi de duhuri rele” (probabil epileptici) – sursă cronicarul bizantin Nicetas Chomates Akominatos.
Fraţii se întorc acasă şi încep revolta împotriva imperiului. Asan era cel mai capabil dar fiind al doilea ca vârstă, “ţar al bulgarilor şi vlahilor” devine Petru. Oraşul Târnovo devine capitala noului stat. Bizanţul încearcă să înăbuşească răscoala, însă fără succes (asediază fără izbândă oraşul Preslav). În 1186, Asan preia controlul asupra întregii Moesia, cu a sa Dobrogea, apoi invadează Tracia, făcând raiduri peste Balcani.
Bizantinii vin în Moesia cu o armată uriaşă, Petru rămâne să negocieze cu ei dar Asan pleacă la Nord de Dunăre şi adună o armată de cumani şi vlahi, punându-i pe fugă pe bizantini. Strategia sa este una înţeleaptă – nu se angajează în confruntări directe (bizantinii sunt mai numeroşi), atacă pe neaşteptate, jefuieşte, pradă şi oboseşte mereu marea armată imperială. În 1187, Bizanţul o capturează la Loveci pe soţia lui Asan, Elena dar aceasta este răscumpărată, în locul ei fiind luat ostatic al treilea frate al Asăneştilor, mezinul Ioniţă Caloian (Kalo-Ioanes – Ioanes Cel Frumos).
În 1189, diplomatul Petru îl numeşte co-împărat pe Ioan Asan (I-ul), iar el se retrage la Preslav, lăsându-l pe fratele său să conducă ţara. În 1189, bizantinii cad într-o ambuscadă şi sunt învinşi de noul împărat. Un an mai târziu, Asan îi bate din nou pe “romei” în bătălia de la Triavna (Munţii Balcani), când Isaac II Angelos abia scapă cu viaţă. Anii următori aduc noi victorii vlaho-bulgare: capturarea regiunii Sofia – Niş (1191) a Belgradului (1195) a Melnikului şi Prosekului (1196).
În 1196, neaşteptat, se consemnează şi sfârşitul lui Ioan Asan. El este asasinat de un ofiţer de al său, Ivanko, un militar ce avusese o aventură cu sora soţiei împăratului şi care fusese pentru asta pedepsit. Asan moare şi ţaratul este condus încă un an de către fratele Petru, însă acesta este şi el asasinat în urma unei conspiraţii interne. Bizantinii se pregătesc de o nouă ofensivă dar nu iau în calcul un nou obstacol: Eliberat din prizonierat, al treilea frate Asan, Ioniţă devine noul conducător al ţării. Însă despre Caloian, cel Frumos, vom vorbi într-o altă poveste…
sursă foto – aquilacarpatica.wordpress.com
[codepeople-post-map]
