Opt ani de zile tâlhărise Gheorghe Stroe prin satele Deltei, făcând mare prăpăd şi aducând mari necazuri oamenilor simpli şi gospodari. Era un bandit de cea mai joasă teapă, nicidecum un haiduc care fură de la bogaţi pentru a da la sărmani. Lumea îl ştia după poreclă, Cocoş, poate pentru că se ţinea mereu falnic, drept şi cu capul sus, semănând cu cel ce stăpâneşte ograda rumânului cu stare.

Cocoş şi tovarăşul său Gherasim Ghersanof luaseră de soaţe două surori care îi ajutau mereu să comită fărădelegi. Ele conduceau bărcile prin stufăriş şi ştiau să tragă cu arma mai bine ca un pădurar al locului. Asta era toată banda pe care toţi jandarmii şi poliţaii chesturii tulcene nu reuşeau să o prindă de atâta amar de ani. Prădau cherhanale şi mori, furau din curţile şi casele oamenilor, îi băteau tare pe cei care aveau curajul să li se împotrivească, lăsau în urma lor doar sărăcie, sânge şi jale.

Sătenii din baltă erau disperaţi, tot făceau plângeri la oraş şi până la urmă fură auziţi şi de prefectul Grigore Vasiliu care puse recompensă de 100.000 de lei “pentru persoanele care vor prinde sau preda pe banditul Cocoş şi pe tovarăşul său Gherasim”. Acţiunile de prindere a bandei lui Cocoş s-au înteţit prin 1927, după uciderea celebrului Terente. Cocoş şi “Regele Bălţilor” se cunoscuseră bine şi îşi împărţiseră într-un fel Delta… Jandarmii nu au reuşit decât să despartă banda, Cocoş şi cumnatul său fiind nevoiţi să îşi părăsească soaţele şi să fugă departe, pe ostroave necunoscute…

A venit însă şi ziua de 21 septembrie 1929, când ruşii lipoveni de prin satele Deltei sărbătoreau Sfânta Maria pe stil vechi. Cocoş şi Gherasim se săturaseră de ascunzătoare şi au hotărât să meargă într-un sat, ca să facă rost de băutură. Aflaseră că în satele Principele Carol (actual Partizani) şi în Ilganii de Sus sunt destui jandarmi, aşa că se hotărâră se meargă în satul Principesa Ileana (actual Pătlăgeanca, comuna Ceatalchioi). Au mers cu fereală, pe uliţe întunecate şi prin grădinile oamenilor, până au ajuns la casa lipoveanului Arhip Epifan. Lumea din Deltă povesteşte şi acum că bandiţii şi Arhip ar fi fost, pe vremuri, prieteni şi tovarăşi de fărădelege, dar acest lucru nu s-a dovedit vreodată… Poliţiştii care au anchetat cazul spun că bandiţii Cocoş şi Gherasim au dat buzna în casa lipoveanului, strigând cine sunt ei şi cerând de mâncare şi băutură.

În acea seară, Arhip Epifan se afla la masă cu fiicele sale şi cu ginerii Irvan Ermalai Pandicav şi Dumitru Ancerof. Lipovenii s-au învoit să îi ospăteze dar i-au rugat pe venetici să lase deoparte armele, mai ales la acel ceas sfânt de sărbătoare. Aşa au făcut bandiţii şi s-au pus pe mâncare dar mai ales pe băutură. După pahare bune de tărie, bandiţii au ieşit afară să fumeze, căci în casa bătrânului lipovean nu era permis acest nărav. Poate nimic nu s-ar fi întâmplat dacă tâlharii, ameţiţi de alcool nu ar fi făcut o mare greşeală… Puseseră ochii pe una din frumoasele fiice ale lui Arhip şi cu gura mare spuseră că o vor fura, că li se făcuse dor de femeie… De soaţele lor nu mai ştiau nimic, poate muriseră, poate fuseseră prinse. Cocoş şi Gherasim vorbiseră fără teamă necrezând că lipovenii ar putea să li se împotrivească în vreun fel.

Ginerele Ancerof, proaspăt venit din armată, nu se împăca însă cu gândul răpirii nevestei sale… Puse imediat mâna pe carabina lui Cocoş şi ieşi în tinda casei.Socrul şi celălalt ginere îl urmară hotărâţi să îi pedepsească pe tâlhari pentru gândurile lor necurate. Lipoveanul cel tânăr trase două focuri spre bandiţi care, speriaţi şi cu mâinile goale, o luară la fugă prin grădina lui Arhip Epifan. Era o noapte cu lună plină şi se vedea afară mai ceva ca pe ziuă, aşa că Gherasim şi Cocoş nu prea aveau unde să se ascundă. Ermalai Pandicav luase şi el puşca lui Gherasim şi trăgea şi el după bandiţi.

Cocoş şi cumnatul său nu mai scăpară… se prăbuşiră la pământ, fiecare lovit de mai multe gloanţe. Încă mai respirau când lipovenii îi ajunseră… Muniţia se terminase aşa că cei trei îi loviră cu paturile puştilor, până când bandiţii îşi dădură sfârşitul. După aceea bătrânul Arhip merse după poteră, anunţând ce se întâmplase.

Aşa sfârşiră Cocoş şi Gherasim, cei pe care statul nu reuşise să îi prindă opt ani… Când se află despre moartea bandiţilor, la Tulcea şi la Bucureşti apărură tot felul de cereri pentru recompensă, de la o sumendenie de persoane care credeau că într-un fel ajutaseră la uciderea celor doi… Auzind de aceste cereri, prefectul judeţului Tulcea, Grigore Vasiliu a trimis pe 11 octombrie 1929 la Ministerul de Interne – Direcţia Administraţiei Generale Bucureşti raportul cu toate detaliile uciderii lui Cocoş, rezolvând astfel problema recompensei: “Suntem informaţi că unele persoane se prezintă la minister susţinând că ei au contribuit…la împuşcarea banditului Cocoş… pretinzând premiul… Dar nu sunt alte persoane decât cele comunicate prin raportul nostru de faţă, (persoane) cărora urmează să le distribuim premiul stabilit, vă rugăm a binevoi a dispune în consecinţă…”

Dacă Arhip Epifan şi ginerii săi au primit recompensa de la stat, asta nu mai ştim… Rămâne o taină şi dacă bătrânul lipovean a fost sau nu vechi tovarăş al tâlharului… Rămân doar faptele consemnate în dosare şi amintirea banditului Cocoş, ce atâta amar de ani a tâlhărit prin satele Deltei…

Bibliografie – Dobrogea în arhivele româneşti 1597-1989, coordonator Virgil Coman (Raportul prefecturii Tulcea adresat Ministerului de interne – document din 11 octombrie 1929 “privind uciderea banditului Cocoş, care împreună cu banda sa a terorizat 8 ani locuitorii din Deltă”)

Foto by Romeo Huidu – Danube Delta, romeohuidu.ro, sursa foto – romaniatourism.com

[codepeople-post-map]