I s-a mai spus şi Karaharman sau Caraharman! Poate aţi mai auzit aceste nume, dar informaţiile sunt destul de sărace. Este numele unei foste mari cetăţi din Dobrogea otomană. Locaţia? La Vadu, una dintre cele mai pitoreşti locaţii ale tărâmului nostru dintre Dunăre şi Mare. Turiştii ajung în fiecare an, cu miile, la Vadu sau la Corbu, dar din păcate, niciunul nu poate vizita ruinele Kara-Harmanului. La fel, nici noi, localnicii. Motivul? Vestigiile istorice se află îngropate sub un mastodont industrial din vremea comuniştilor, Fosta Întreprindere de Metale Rare, combinat creat pentru exploatarea de uraniu şi de zirconiu şi care în ultimele două decenii a făcut obiectul unor privatizări mai mult sau mai puţin dubioase. Poate că în viitor ruinele Kara – Harmanului vor avea o soartă mai bună, vor putea fi dezgropate, studiate sistematic şi trecute în circuitul turistic. Să sperăm! Până atunci putem vorbi însă doar de poveştile sale, de istoria sa tumultoasă, aşa cum o ştim din izvoare şi din studii de specialitate. Să începem cu numele:

După alipirea Dobrogei, românii i-au zis Caraharman dar înainte turcii îi spuneau Karaharman. La origine, însă cetatea s-a numit Kara Harman. Kara se traduce prin Negru însă în ceea ce priveşte termenul harman, aici există mai multe variante. Una dintre ele, acceptată de mulţi, ar fi că harman (arman) înseamnă arie de bătut cereale. Potrivit Dex-ului din 2002, cuvântul arman (preluat din harman) mai înseamnă şi rotocol, cerc la suprafaţa unei ape. În fine, astăzi, în turcă, harman se traduce prin amestec. (Aria Neagră, Cercul Negru?)

Indiferent de sensul său exact, se ştie că Kara Harman a fost una dintre cele mai importante cetăţi a Dobrogei otomane din perioada secolelor XVII – XIX. O poveste a locului ne mai spune ceva: că numele cetăţii ar veni de la un militar (arman?) din sec.XIII, care a venit în Dobrogea alături de legendarul Sari Saltuk Dede, întemeietorul Babadagului. Să fi fost întemeietorul Kara-Harmanului acest însoţitor al Sfântul Sari Saltuk? Asta nimeni nu ne poate spune…

Cele mai multe detalii legate de cetatea Kara-Harman ne sunt date de marele călător turc din veacul al XVII, Evliya Celebi. El este de altfel şi primul care spune că numele ar veni de la un însoţitor al lui Sari Saltuk. Celebi ne spune că această aşezare Karaharman este “o localitate bogată de la natură şi cu o climă plăcută… În vechime a fost Port”. Potrivit lui Celebi, înaintea cetăţii otomane aici existase una şi mai veche (poate întemeiată de bizantini?). Aceasta ar fi ajuns apoi la genovezi (care aveau monopol comercial în provincie) şi apoi, la turci: “Şi aceste locuri au fost cucerite de Baiazid Ilderim, care îndată ce le-a primit din mâinile genovezilor, a dărâmat cetatea de aici până la pământ”. În vremea lui Ildirim (sfârşitul secolului XIV), Dobrogea nu era încă sub dominaţie otomană, ci românească (Mircea cel Bătrân), aşa se explică distrugerea primei fortificaţii. Din 1420, ţinutul devine însă provincie a Imperiului Otoman. O aşezare exista aici, dar nu şi o fortificaţie. În 1625, sultanul Murad IV trimite în Dobrogea o armată care să îi alunge pe cazaci, care începuseră să atace aceste pământuri. Oastea otomană este condusă de Regep (Redjep) Paşa, amiral al Imperiului şi conducător al flotei, care reuşeşte să îi învingă pe atacatori. După victorie Regep Paşa ia decizia de a construi aici o cetate care să asigure controlul în zonă. Iată ce scrie Celebi: ”După ce s-a luat părerea ayanilor villayetului, chiar în acea seară o armată numeroasă şi mii de lucrători şi zidari s-au apucat şi în 3 luni au ridicat cetatea, înzestrând-o cu toate muniţiile necesare. Pentru apărarea acestei cetăţi a rămas un comandant cu 300 de oameni ca garnizoană. Au fost aşezate şi 7 tunuri de tip balemez. După aceea, cheile cetăţii precum şi cele ale geamiei lui Murad IV, aşezată înăuntru, au fost trimise sultanului”. Celebi o vizitează la câţiva zeci de ani de la întemeiere şi o descrie: “Şi acum cetatea e frumoasă şi locuitorii sunt mulţumiţi. E frumoasă, de piatră, în formă de pătrat şi e situată la malul Mării, la braţul Dunărei, pe un şes verde. Întreaga ei circumferinţă este de 1000 de paşi… Nu are val (n.a. de pământ) pentru că este chiar pe malul mării”. Existenţa cetăţii a dus la crearea unui adevărat orăşel. Are 300 de case, o geamie lângă port şi “70 până la 80 de hanuri negustoreşti pline cu tot felul de mărfuri”. Timp de mai bine de două secole, cetatea Kara-Harman a fost extrem de importantă. Încetează să mai existe în secolul XIX, un secol măcinat de războaiele ruso-turce şi în care Dobrogea era teatru principal de operaţiuni. De pe urma cetăţii lăudate de Celebi au mai rămas doar nişte ruine ce nu pot fi vizitate… Şi povestea ei…

Bibliografie – Arhiva Dobrogei nr.2 (1919), Constantin Brătescu; Evlya Celeby; Călători străini în Ţările Române, Revista Pontica; Niculina Dinu – Ceramică otomană descoperită în Dobrogea (Pontica 42)

Sursa foto – wikipedia, pictură Evlya Celebi