Pământul nostru drag a fost mii de ani sfâşiat de ghearele crude ale războaielor. Dintre toate aceste nenorociri, Dobrogea a fost însă rănită cel mai groaznic, pe vremea Primul Război Mondial, când prin altădată frumoasele sale locuri, s-au dat lupte cumplite şi sângeroase. Cât de mult vătămată a fost Dobrogea în acele vremuri, ne-o arată cântecele de atunci şi pe care mulţi bătrâni ai satelor noastre, le mai cântă, la ceas de seară: “Săracă Dobrogea noastră/Cât erai tu de frumoasă/Te-am lăsat împodobită/Te-am găsit neagră, pârlită/Te-am lăsat numa flăcăi/Te-am găsit numai tranşei”. Cântecele soldaţilor amintesc şi de marele dezastru de la Turtucaia, atunci când mii de tineri români au fost măcelăriţi fără milă de o forţă superioară inamică : “Căci la Turtucaia-n vale /S-a făcut un măcel mare/Dar măcelul nu-i de boi/Ci de oameni ca şi noi/Dar măcelul nu-i de vaci/Ci chiar de oameni săraci”. Înfrângeri precum cea de la Turtucaia îndoliază întreaga ţară, aducând jale în inimile mamelor, nevestelor şi fiicelor de români: “Mi-a trimis Regina Carte/Pentru fetiţele toate/Să nu mai poarte mărgele/Că e ţara-n chinuri grele/Să nu mai poarte panglici/Că ţara-i fără voinici/Să nu mai poarte cercei/C-au pierit prea mulţi flăcăi” Atmosfera de pe front este “zugrăvită” de cuvintele tinerilor ce luptă zi de zi: “Să vezi mamă cum luptăm/Şi în sânge ne scăldăm/Să vezi şrapnele venind/Obuzele bubuind/Săbiile zăngănind/Baionetele lucind/Şrapnelele cum fac groapă/Obuzele cum ne-ngroapă”. Bătăliile îngrozitoare purtate în Dobrogea au condus la întărirea armatei române, care a reuşit apoi să câştige Marele Război. De atunci, Dobrogea şi-a oblojit rănile dar vremurile groaznice de atunci au rămas să fie amintite în cântecele serilor de la maluri de Dunăre şi Mare…

 Sursă bibliografie  – Analele Dobrogei, serie veche, 1920;  cântece dobrogene culese din sate de către Titus Cergău, I Gheţu şi Radu Gheorghiu

sursă foto – timpul.md

[codepeople-post-map]