Printre numeroasele seminţii ce s-au pripăşit de-a lungul mileniilor pe meleagurile bogatei noastre Dobrogea s-au numărat şi bastarnii cei de neam germanic (unele teorii şi izvoare îi dau şi de sorginte celtă). Originea numelui lor trezeşte şi astăzi controverse. Unii spun că acest bastarnae s-ar traduce ca străin, alţii îl pun în legătură cu termenul bastjan (legătură, origine), în timp ce o a treia ipoteză susţine că bastarn înseamnă nobil sau chiar puternic.
Lăsăm însă la o parte problema numelui şi ne vom referi strict la povestea lor dobrogeană. Prin secolul III î.H ajung în zona Moldovei şi Basarabiei şi implicit coboară până la Gurile Dunării şi în nordul Dobrogei. Cel care îi menţionează pentru prima oară este “dobrogeanul” Demetrios din Callatis, care spune că au sosit la Nord de Gurile Dunării fiind “veniţi din alte părţi”(probabil din zona Oder – Vistula).
Strabon a scris că se împărţeau în trei mari triburi, sitmoni, atmoni şi peucini, aceştia din urmă fiind cei care s-au stabilit în Deltă, pe Insula Peuce, cea a Pinilor. Stabiliţi în Scytia Minor sunt adesea aliaţi ai geţilor. Astfel, se ştie că bastarnii au luptat alături de băştinaşi în marea victorie de la Histria, din anul 61 î.H, împotriva romanilor conduşi de generalul Hybrida (“jumătate bestie”, unchi al celebrului Marc Antoniu). Se ştie, de asemenea, că au fost aliaţi ai Marelui rege dac Burebista. În anul 29 î.H, bastarnii coboară în Tracia dar romanii îi înving într-o bătălie purtată pe râul Cebros (Hebros – actualul Mariţa). Regele lor Deldon (Deldo), din tribul peucinilor (!) este ucis în luptă chiar de proconsulul Macedoniei, generalul Marcus Licinius Crassus (nepotul mult mai cunoscutului Crassus – membru al triumviratului cu Pompei şi Cezar).
Bastarnii se retrag în Scytia Minor. Crassus însă vine şi el pe meleagurile noastre, pentru a-l ajuta pe Roles (aliatul Romei şi rege al geţilor de la Sacidava) împotriva celor doi regi geţi Dapyx şi Zyraxes. De această dată nu se mai repetă povestea de la Histria. Regii atacaţi de Crassus şi aliaţii lor bastarni sunt învinşi. Povestea lor dobrogeană continuă însă. În 101/102 sunt menţionaţi ca aliaţi ai dacilor în bătălia de la Troapeum Traiani – Adamclisi. În anul 282, sunt învinşi de împăratul Marcus Aurelius Probus (276 – 282) care strămută forţat 100.000 de bastarni la Sud de Dunăre, în imperiu (potrivit lui Zosimus).
Bastarnii peucini rămaşi în Deltă se reunesc în anul 299 cu războinicii carpi dar sunt iar învinşi de împăraţii Dicoleţian şi Galerius iar în anul 300 d.H sunt menţionaţi pentru ultima dată în zona noastră. Dacă au mai rămas totuşi bastarni în Dobrogea noastră, ei au fost cu siguranţă, fie absorbiţi de alte neamuri străine, cum a fost cel al goţilor, fie asimilaţi de populaţia autohtonă…
Bibliografie – Fontes Historiae DacoRomanae 1966 / Izvoare antice privind istoria României; Bastarnae – Encyclopaedia Britannica, Mircea Babeş – Date noi privind arheologia şi istoria bastarnilor, enciclopedia-dacica.ro
vnnforum.com – bastarnae
