Pe 28 august 1939, în București, în cartierul fostei operete, aproape de Podul Izvor și Tribunalul București, venea pe lume Rodica Ojog-Brașoveanu, fiica Anei Ojog, o profesoară devotată, și a lui Victor Ojog, avocat de profesie. În copilăria sa, tatăl ei, fost deputat liberal, a fost încarcerat de mai multe ori, evenimente ce au marcat profund primii ani ai Rodicăi.
Educația și drumul spre literatură
Primele clase le-a urmat la „Maison des Français”, unde a dezvoltat o aversiune față de matematică, pe care o considera o disciplină „îngrozitoare”. Între 1948 și 1955 a studiat la Liceul „Domnița Ileana” (azi „Mihai Eminescu”). În 1956, după ce s-a înscris la Facultatea de Drept din București, a fost exmatriculată și arestată, fiind acuzată de sprijinirea revoltei anticomuniste din Budapesta. După ce a fost reabilitată în 1962, a absolvit Facultatea de Științe Juridice din Iași în 1967.
Trecerea de la avocatură la literatură
După finalizarea studiilor juridice, și-a început cariera de avocat, profesie pe care o exercita cu pasiune într-o perioadă de relaxare politică. În 1969, a debutat în literatură cu un scenariu pentru televiziune, „Crima din Cișmigiu”, iar în 1971 a publicat primul său roman, „Moartea semnează indescifrabil”. După succesul literar, a renunțat la avocatură pentru a se dedica în întregime scrisului.
Melania Lupu: Personaj emblematic
Cel mai celebru personaj al său este Melania Lupu, o bătrânică aparent inofensivă, dar cu o minte sclipitoare și o moralitate ambiguă, inspirată dintr-un personaj secundar al filmului „Aeroportul”. Melania reușește să capteze atenția cititorilor prin combinația sa unică de candoare și inteligență, devenind eroina unor romane precum „Bună seara, Melania!” (1976), „Melania și misterul din parc” (1990), „O toaletă a la Liz Taylor” și „Anonima de miercuri” (2000). Însă cea mai cunoscută operă din acest ciclu rămâne „Cianură pentru un surâs”, unde cititorii o descoperă pe Melania în toată splendoarea sa morală și intelectuală, într-o poveste ce amintește de „Zece negri mititei” de Agatha Christie.
Seria Minerva Tutovan și romanele istorice
Ojog-Brașoveanu a creat și seria de romane de spionaj având-o ca protagonistă pe Minerva Tutovan, un personaj inspirat din fosta ei profesoară de matematică. Aceste romane, cunoscute pentru umorul lor și pentru situațiile ingenioase în care este pusă Minerva, includ titluri precum „Panică la căsuța cu zorele” (1977), „Nopți albe pentru Minerva” (1982), „Omul de la capătul firului” și „Minerva se dezlănțuie” (2001).
Fascinată de domnia lui Constantin Brâncoveanu, scriitoarea a creat un ciclu de cinci romane istorice-exotice, avându-l ca protagonist pe logofătul Radu Andronic. Acestea includ „Logofătul de taină”, „Agentul secret al lui Altîn-Bey”, „Ochii jupâniței”, „Letopisețul de argint” și „Vulturul dincolo de Cornul Lunii”.
Ultimele lucrări și amintiri
În 1983, scrie romanul istoric „Întâlnire la Elizeu”, bazat pe evenimente reale din Primul Război Mondial, iar în 1984 își lansează singura piesă de teatru, „Cursa de Viena”. După Revoluție, Ojog-Brașoveanu a încercat să-și schimbe stilul, lansând „Crimă prin Mica publicitate” (1991), însă succesul nu a mai fost la fel de răsunător. În 1992, publică singurul său roman SF-horror, „Coșmar”, și continuă să scrie scenarii TV precum „Enigma” (1995-1996) și „Poveste imorală” (1998).
În 2002, Rodica Ojog-Brașoveanu este diagnosticată cu probleme severe de sănătate și se stinge din viață la 2 septembrie, la vârsta de 63 de ani.
Moștenirea unei scriitoare de excepție
În 2003, nepoata sa, Mădălina Ojog-Pascu, publică volumul „A fost Agatha Christie a României – Rodica Ojog-Brașoveanu”, dezvăluind detalii fascinante despre viața personală și profesională a scriitoarei. Între altele, este subliniată relația specială dintre Rodica și soțul său, Cosma Brașoveanu, caracterizată de evenimente deosebite și o iubire profundă. Editorul Valentin Nicolau, care a avut privilegiul de a lucra cu ea, o descrie ca pe un „profesionist desăvârșit”, un model de scriitor român care ar fi meritat recunoaștere internațională într-un alt context istoric.
