20 August 1968: Pe porțiile uzinei de la Colibași, ieșea primul automobil produs în România
Într-o zi ce avea să fie înscrisă cu litere de aur în calendarul Partidului Comunist Român, pe 20 august 1968, uzina de la Colibași (astăzi Mioveni) a văzut nașterea primului autoturism românesc, Dacia 1100. Acest moment glorios a fost marcat printr-un eveniment de mare anvergură, la care a participat însuși tovarășul Nicolae Ceaușescu, liderul de necontestat al partidului. La volanul primei Dacii ieșite de pe linia de asamblare, Ceaușescu a părăsit triumfal uzina, în aplauzele celor prezenți.
Lansare anunțată poporului, pe prima pagină a ziarului „Scînteia“
În numărul din 21 august 1968, cotidianul „Scînteia“ a alocat nu mai puțin de trei pagini pentru a acoperi evenimentul de la Colibași, evidențiind importanța crucială a acestei realizări pentru regimul socialist din România. Deși prima Dacie 1100 era, în fond, un Renault 8, asamblat pe teritoriul românesc din componente aduse din Franța, acest aspect a fost ignorat în relatarea oficială, care a portretizat momentul ca pe o mare reușită a industriei naționale.
Elita conducătoare țării, martora nașterii „Citadelei Auto Românești”
În frunte cu Nicolae Ceaușescu, mai mulți demnitari comuniști de frunte, printre care Ion Gheorghe Maurer, Ilie Verdeț, Constantin Drăgan și Manea Mănescu, au fost prezenți la inaugurarea uzinei de la Colibași, considerată un simbol al progresului tehnologic românesc. Dacia 1100, deși destinată a fi un model temporar, a fost un precursor important pentru ceea ce urma să devină un simbol al României: Dacia 1300. Acesta din urmă, un model licențiat de la Renault 12, avea să fie produs masiv începând cu exact un an mai târziu, pe 20 august 1969.
Mărturiile lui Ion Mihai Pacepa: culisele proiectului Dacia
Într-un articol publicat în 2009 în prestigiosul „Wall Street Journal“, fostul șef al spionajului românesc, generalul Ion Mihai Pacepa, dezvăluie detalii interesante despre originile industriei auto românești. Astfel, el rememorează cum, la mijlocul anilor ’60, Nicolae Ceaușescu a decis că România trebuie să aibă propria sa industrie auto, încredințându-i lui Pacepa sarcina de a pune bazele acestui proiect ambițios. „Într-o țară a orbilor, chiorul este rege“, scrie Pacepa, referindu-se la lipsa totală de experiență a echipei sale în domeniul auto. Deși niciunul dintre colaboratorii lui Ceaușescu nu avea cunoștințe în acest domeniu, el a fost ales pentru această misiune datorită experienței tatălui său, fost șef al departamentului de servicii al General Motors din București.
Alegerea Renault 12: O decizie pragmatică
Pacepa povestește cum Ceaușescu i-a cerut să achiziționeze o licență de la o fabrică din Occident și să „fure tot ce era necesar“ pentru a construi o mașină românească. Alegerea a căzut pe Renault, o companie de stat franceză, preferată în detrimentul firmelor private care erau privite cu suspiciune de regimurile comuniste. Astfel, România a obținut licența pentru Renault 12, un model considerat depășit, dar accesibil din punct de vedere financiar. „Era destul de bună pentru idioți“, se spune că ar fi comentat Ceaușescu la momentul alegerii modelului, dacă dăm crezare relatărilor lui Pacepa. După ce a fost fabricată prima Dacia 1300, Ceaușescu a cerut eliminarea unor dotări considerate „luxuri inutile“, precum radioul, oglinda laterală dreaptă și încălzirea scaunelor din spate, decretând versiunea finală ca fiind „perfectă pentru idioți“.
Evoluția Daciei: de la prototip la simbol național
Deși Dacia 1100 a fost produsă într-un număr redus și pentru o perioadă scurtă de timp, ea a deschis calea pentru lansarea Daciei 1300, care avea să devină un simbol al României și al perioadei comuniste. Povestea acestui proiect, plină de decizii pragmatice și compromisuri ideologice, reflectă provocările și ambițiile unui regim hotărât să creeze o industrie auto națională, cu orice preț.
