Numeroasele vestigii arheologice descoperite la Constanţa în ultimul secol ne spun povestea unei activităţi religioase extrem de bogată, în Tomisul de acum două milenii. Azi ne plimbăm printre ruinele bătrânei cetăţi şi ne putem imagina siluetele maiestuoase ale monumentelor care împodobeau urbea în primele veacuri de după Hristos. Informaţiile milenare despre templele dedicate diverselor divinităţi ne vin din fragmente ale unor sculpturi minunate, de la grupuri statuare, sau de la izvoare epigrafice şi numistmatice. Preoţi precum Theofilos, fiul lui Numenios, Sarapion fiul lui Dioscurides, Marcus al lui Marcus, Sossia Africana sau membrii triburilor tomitane Boreas sau Hopletes ne-au lăsat mărturiile lor peste timp, vorbindu-ne despre o viaţă religioasă insolită, în care zeităţile greceşti şi romane erau adorate alături de “importuri” ale unor divinităţi de sorginte asiatică sau egipteană. Într-un oraş întemeiat de greci ionieni era logic să existe un templu al unui zeu adorat de ionieni, Apollo, căruia i se aducea mare cinstire în toate oraşele Pontului Euxin. O statuie a lui Apollon Cytaredul îl reprezintă pe acesta cu trei dintre atributele sale, “lira sa fiind sprijinită pe un mic dafin pe care se încolăceşte şarpele delfic”. Fraţii Dioscuri Castor şi Pollux, Salvatorii, îşi aveau şi ei un templu la Tomis şi acestor fii ai lui Zeus (şi fraţi ai frumoasei Elena) li se aducea mare cinstire. Mai multe vestigii descoperite, fragmente arhitectonice sau monede, ne vorbesc despre cât de mult ţineau tomitanii la aceşti doi zei gemeni, ce îi protejau pe navigatori. Un alt templu important era cel dedicat Triadei Eleusine formată din Pluto (Hades) zeul infernului, soţia sa Kore (Persefona) şi mama acesteia Demeter (Ceres). Marea Mamă a zeilor, Cybele (Cybela) era o divinitate de origine frigiană, adoptată de romani şi ştim cu certitudine, datorită vestigiilor găsite, că îşi avea şi ea loc de mare cinstire în Tomisul din veacurile I-III d.H. Veselul Bacchus (Dionisos) sau Liber Pater, cum îi mai spuneau romanii, apare într-o stelă funerară, ţinând în mână tirsul său (toiagul ci viţă de vie) şi stând alături de însoţitorii săi, zeul Pan, fiul lui Hermes şi de satirul Silen. Evident, din Tomisul de acum două milenii nu putea lipsi un templu închinat marelui Jupiter (Zeus) şi Junonei sale (Hera), pe numeroase inscripţii şi dedicaţii apărând acele cuvinte care îi caracterizau pe cei doi: IOM (Jovi Optimo Maximo) şi Iuno Regina. Mai existau la Tomis temple dedicate cultului imperial (închinări făcute diverşilor împăraţi), lui Hercule eroul, unul al Cavalerului Trac, Eroul, dar şi zeilor egipteni Sarapis (Serapis) şi Isis. Deşi nu s-au descoperit dovezi clare, este foarte probabil să fi existat şi temple închinate Atenei sau zeiţei Nemesis, aceasta din urmă fiind adorată de gladiatorii care luptau în amfiteatrul oraşului. Vremurile de glorie ale zeilor s-au încheiat însă odată cu secolele IV-V, când creştinismul a devenit cea mai puternică şi populară credinţă a lumii şi când locul templelor de altădată a început a fi luat de biserici. Zeii vechiului Tomis nu au dispărut însă cu totul şi fiecare piatră din zidurile vechi de două mii de ani, pare să poate urmele divinătăţilor care altădată, ocroteau bătrâna noastră cetate.
Sursă – Zaharia Covacef – “Templele Tomisului”; Revista Peuce III-IV (2005 -2006) serie nouă
foto- Castor si Pollux
[codepeople-post-map]
