La mai puţin de 35 de kilometri de Vama Veche, pe coasta Dobrogei bulgăreşti a bătrânului nostru Pont Euxin se găseşte Tyulenovo, în traducere Satul Focilor. Apele mării au săpat cu furie, mii de ani, în roca ţărmului, creând o faleză superbă, ce pare desprinsă dintr-un basm creat la facerea lumii. Peisajul este incredibil: stânci abrupte ce par gata să se prăvălească în mare, în orice clipă, peşteri largi – adăpost a sute de vieţuitoare de specii diferite, golfuri minunate, cu o apă limpede asemeni cleştarului… Aici, în urmă cu doar câţiva zeci de ani, puteau fi văzute şi focile din specia călugăriţă (monachus monachus albiventer), care au dat numele satului din apropiere. În timpul dominaţiei otomane, Tyulenovo se numea Kalac-Koy (româneşte – Calacichioi), adică Satul Săbiilor, după războinicii găgăuzi ce locuiau aici în număr mare. În 1940, Cadrilaterul (Dobrogea de Sud) este dat Bulgariei iar în 1942, administraţia de la Dobrich schimbă denumirea aşezării, după coloniile de foci ce puteau fi văzute în număr mare, foarte aproape de ţărm. Prezenţa surprinzătoare a acestor animale neobişnuite pentru Marea Neagră pare însă să aibă o explicaţie logică: în perioada 1920-1925, eterna îndrăgostită a litoralului dobrogean Regina Maria a României (1914-1927, soţia lui Ferdinand I) a primit în dar o pereche de foci-călugăriţă. Le-a eliberat imediat, nu foarte departe de iubitul ei Balcic, iar acestea şi-au găsit adăpost mai întâi la Capul Caliacra şi apoi la Tyulenovo. Dintr-o singură pereche s-a ajuns rapid la mai multe colonii, numărul total al focilor de Marea Nagră fiind se pare în jur de 30. A fost o perioadă excelentă, dar din păcate, această minune nu a durat prea mult. Pescarii locului erau superstiţioşi, credeau că focile distrug bancurile de peşti aşa că le-au exterminat cu maximă cruzime. Le prindeau în plase, le puneau laţuri şi tăbărau asupra lor cu ciomegele… Animalele au părăsit zona Tyulenovo-Caliacra, migrând spre Nord, în partea românească a Dobrogei. Din anii 60, focile Mării Negre sunt menţionate tot mai rar. În 1960, pe braţul Sfântul Gheorghe a fost prins accidental un exemplar de vreo 60 de kilograme şi 1,5 m lungime. Alte două foci au fost găsite în 1972 pe insula Sahalin, respectiv în 1983, la Mila 35, lângă Tulcea. O expediţie germană din 1978 a găsit într-o peşteră de la Tyulenovo, rămăsiţele unui adult, recent decedat, acesta fiind ultimul exemplar cunoscut în Bulgaria. Astăzi, doar pe ţărmul pontic al Turciei se mai vorbeşte despre prezenţa focii călugăriţă de Marea Neagră. Controversele legate de acest animal nespecific Pontului există în continuare. Povestea focilor eliberate de Regina Maria pare cea mai veridică variantă. Pare… Pentru ca misterul să rămână neelucidat, nu facem altceva decât să îl cităm pe Pliniu cel Bătrân (23-79 d.H), cel care acum aproape 2000 de ani scria: “În Pontul Euxin nu pătrunde niciun animal vătămător pentru peşti, în afară de delfini mici şi de foci”…
[codepeople-post-map]
