În limba turcă, topal înseamnă şchiop şi multă vreme s-a spus că numele comunei constănţene vine de la un simplu cioban cu un picior beteag, care ar fi întemeiat aici o aşezare undeva, la începutul secolului XIX. Există însă şi o altă legendă a întemerii, mult mai elaborată şi mai consistentă. Se spune că imediat după 1848, câteva familii din Transilvania (de pe lângă Braşov) s-au refugiat în Dobrogea, de teama austro-ungarilor, întrucât participaseră la Revoluţia paşoptistă. Ardelenii s-au aşezat în locul unde astăzi se află Topalu, după ce, în prealabil, au obţinut aprobarea beiului de Hârşova, căruia trebuiau anual să îi plătească un bir. Timp de câţiva ani şi-au văzut de creşterea animalelor, până când, au început să fie atacaţi de grupuri de tâlhari turci (probabil dezertori din armata otomană), care le furau agoniseala. Întrucât nu avea niciun interes să îşi piardă birul anual, pe care ardelenii îl achitau la timp, beiul din Hârşova le-a trimis în ajutor un slujitor de-al său, un turc pe nume Topal. Împreună cu alte trei familii de musulmani, Topal s-a aşezat în satul ardelenilor şi a reuşit să îi scape de atacurile hoţilor. Turcul s-a împăcat foarte bine cu sătenii creştini, iar aceştia au ajuns să îl respecte şi să îl considere nu doar unul de al lor, ci chiar un conducător al aşezării. Topal a trecut în nefiinţă, dar numele său respectat a ajuns să fie asociat cu cel al satului românesc.

[codepeople-post-map]