Pentru foarte mulţi români, mânăstirea Sfânta Maria din Techirghiol este una dintre destinaţiile preferate, atunci când vorbeşti despre lăcaşuri de cult dobrogene. Ctitorită în secolul 17, în satul mureşean Maioreşti (şi nu în judeţul Maramureş, cum s-a publicat eronat adesea), mânăstirea a fost adusă de la Sinaia pe malul lacului vărgat în 1951, din ordinul mitropolitului Iustin. Ce se ştie mai puţin este faptul că acest lăcaş de cult adăposteşte o “icoană împărătească”, una dintre cele mai inedite picturi, cea a Sfântului Hristofor (Cristofor), mucenicul cu cap de câine. Este o piesă rară, de o frumuseţe extraordinară, aflată pe peretele din stânga, imediat ce intri în lăcaș.
Acest sfânt este reprezentat din ce în ce mai rar în bisericile româneşti, datorită aspectului său, cel puţin ciudat. În Transilvania secolelor 18 şi 19, oamenii credeau însă că Sfântul Hristofor te protejează de duhuri rele. Un alt mit străvechi spune că în ziua în care te-ai închinat la icoana sa, nu poţi muri de moarte rea, mucenicul având grijă de tine. Potrivit uneia dintre legendele bisericii creştine, Sfântul Hristofor a fost un tânăr de o frumuseţe rară. Pentră că înfăţişarea sa invita mereu la ispită trupească şi le făcea pe semenele sale să îşi dorească să cadă în păcat, Hristofor s-a rugat la Dumnezeu să îl schimbe, drept pentru care acesta l-a sluțit și i-a dat cap de câine.
Un alt mit (mult mai plauzibil, să recunoaştem) este acela că Hristofor a fost un soldat din Nordul Asiei, care făcea parte dintr-un trib aşa zis al chinocefalilor. Potrivit celebrului Marco Polo, dar şi a unor teologi ai Bisericii, aceşti chinocefali obişnuiau să îşi taie obrajii, să îşi pilească dinţii şi să îşi ciuntească urechile, toate acestea pentru a avea o înfăţişare care să îi sperie pe duşmani. Hristofor urmase tradiţia neamului său, iar undeva la sfârşitul secolului IV d.h, el a căzut prizonier la romani. Ajuns într-o temniţă, a cunoscut un grup de creştini şi s-a convertit la noua religie, devenind unul dintre cei mai importanţi mucenici ai vremurilor sale. În România există din ce în ce mai puţin reprezentări ale sfântului cu cap de câine (prăznuit pe 9 mai), iar icoana de la Techirghiol este una dintre cele mai frumoase.
sursa foto – dezvaluiri.ro
