Dimitrie Chirescu ştia la perfecţie româna, turca, bulgara, greaca şi rusa, dar înţelegea şi rupea câte ceva şi în limbile vestice. Fiul ialomiţeanului Chirea Iorga (primar la Rasova înainte de 1877) alesese drumul credinţei şi la sfârşitul veacului al XIX-lea slujea la Cernavodă, lucrând în paralel şi la şcoala pe care o zidise din temelii. Ceea ce îl face special pe Chirescu, în comparaţie cu alţi părinţi dobrogeni, este faptul că avea o mare influenţă şi asupra musulmanilor din localitate, care îl iubeau şi respectau atât de mult, încât adesea veneau şi la slujbele lui din biserică. Turcii veneau în general să îi asculte slujbele la zile mari şi adesea, părintele predica în limba turcă, pentru a se face înţeles de cei de altă credinţă. Se spune că maslele lui îi ridicau pe musulmani de pe patul de suferinţă, mulţi dintre turcii bolnavi venind la părintele Chirescu pentru a fi tămăduiţi. Pe 9 octombrie 1890, când a fost inaugurat podul de la Cernavodă al lui Saligny, Chirescu a fost cel care a oficiat slujba religioasă. A fost un te deum care i-a impresionat atât de mult pe cei prezenţi, încât însuşi regele Carol I, cunoscut prin austeritatea sa tipic prusacă, a fost emoţionat şi l-a îmbrăţişat pe părinte, într-un exces de sentimente. Mort la doar 48 de ani, preotul Dumitru Chirescu a rămas în conştiinţa dobrogeană ca un patriot înflăcărat, un duhovnic fără seamăn, un ctitor de şcoli săteşti(Aliman, Seimeni, Topalu, Dunăreni, Cochirleni şi Vlahi), dar şi ca părintele ortodox care predica şi musulmanilor, în limba lor…

Sursă foto şi poveste – Fototeca Ortodoxiei Dobrogene – Dimitrie Chirescu