În cimitirul orașului Sjonhem, din insula suedeză Gotland a fost descoperită o piatră de mormânt cu o inscripție extrem de interesantă, care are sigur legătură cu istoria ținuturilor românești. Unii spun că este o poveste petrecută în Moldova, ații cred că este vorba despre Dobrogea. Inscripția datează de la sfârșitul secolului XI și este închinată de doi părinți, din neamul vikingilor (creștinați între timp), care își plâng fiul ucis pe meleaguri străine. Inscripția runică sună astfel: “Rodvisl și Rodalv au ridicat trei pietre după cei trei fii ai lor. Piatra aceasta este pentru Rodfos. Pe el l-au ucis vlahii negri, în timpul unei călătorii. Dumnezeu să ajute sufletul lui Rodfos. Dumnezeu să îi părăsească pe cei care au fost necredincioși față de el”.

Pentru sceptici – în original, textul apare astfel: “Rodvisl och Rodalv de lato resa sternana efter tre soner. Denna efter Rodfos. Honom sveko valaker pi utfardem Gud hjalpe Rodfos sjal. Gud svike dem som sveko honom”.

În unele texte de specialitate, numele traduse ale celor doi părinți sunt Hroovisl și Hrooelfr. Ce ne spune însă practic această piatră de mormânt? Că cel de al treilea fiu al perechii sus-menționate și-a pierdut viața, ucis de vlahii cei negri, în timpul unei călătorii. Foarte probabil, Rodfos era negustor vareg și a fost ucis de vlahii cei negri, chiar pe teritoriul acestora, menționat în textele scqandinave medievale ca Blokumannaland (Țara vlahilor negri). Specialiștii care au studiat povestea au concluzionat că este vorba despre un teritoriu din Estul Munților Carpați, fie Moldova, fie chiar poate Dobrogea noastră. Ce căutau însă vikingii ca Rodfos aici? Foarte simplu, nordicii veniseră încă din secolul IX, din Marea Baltică pe teritoriul actual al Rusiei și Ucrainei. Grecii și slavii îi numeau varegi iar mulți dintre aceștia erau din tribul Rus. Războinicii nordici au ajuns să controleze zona dar făceau și negoț cu regiuni mai îndepărtate, precum Constantinopolele bizantin, de exemplu. Uneori, în astfel de călătorii, erau însoțiți de localnici valahi sau de cumani (confundați și ei adesea cu valahii negri).

Varegii îi forțaseră pe slavi să le plătească tribut iar în anii 862 și 867 se știe că ocupaseră deja Novgorod și Kiev, prin conducătorii lor Rurik, respectiv Askold și Dir (potrivit surselor bibliografice). În secolul IX varegii puseseră deja ochii pe capitala Bizanțului: în 860 asediaseră cu 200 de nave Constantinopole. În anul 900 aveau să atace din nou acest mare oraș. În perioadele mai liniștite, între orașele controlate de nordici și Bizanț aveau loc și numeroase raporturi comerciale. Nefericitul Rodfos a fost se pare unul din negustorii scandinavi. El a plecat din zona Kievului, spre Sud, însoțit de localnici valahi (vlahi negri). Cel mai sigur drum era pe malul Mării, pe pământul dintre Dunăre și Pont.

Pe drum, din cine știe ce pricină, a fost ucis de către însoțitorii săi. Dacă această crimă a avut loc undeva în Moldova de azi, sau mai jos, în Dobrogea, asta nimeni nu poate spune. Știm doar ce ne-au lăsat scris în piatră părinții varegului… Povestea lui Rodfos nu este singura legată de vikingi și de Dobrogea. Rune misterioase s-au găsit și pe pereții bisericuțelor de calcar de la Murfatlar (Basarabi). Dar aceasta este o altă poveste….

bibliografie – Snorri Sturluson – Cercul lumii – sec XIII; guteinfo.com, Eymund Saga; Florin Curta, Victor Spinei, Florin Pintescu, Alexandru Madgearu; wikipedia.org; Romano – Dacis / twcenter- vikings and vlachs – Mentions of romanians in early Norse sources

sursa foto – guteinfo.com; michaelwills.eu – Three kings, one throne – The road of miklagard – murdered by vallachians, pininterest

[codepeople-post-map]