Acum trei secole, Dimitrie Cantemir, un renumit savant român și fost domnitor al Moldovei, a fost ales membru al Academiei din Berlin, obținând această distincție pe 11 iulie 1714 cu votul unanim al celor mai prestigioși învățați ai Germaniei și Europei.
Primul Român în Academia de Științe din Berlin
Un poliglot desăvârșit, Dimitrie Cantemir, cunoscător a șapte limbi de circulație, rămâne până astăzi unul dintre cei mai importanți umaniști ai secolelor XVII și XVIII.
Un Polimat Remarcabil
Academia din Berlin a fost cucerită de numeroasele sale lucrări științifice, care ofereau o perspectivă unică asupra vieții și obiceiurilor din sud-estul Europei, o regiune exotică și enigmatică pentru ei. Polivalența sa era extraordinară: erudit, poliglot, enciclopedist, compozitor, etnograf, geograf, filosof, istoric, lingvist, muzicolog, politician și scriitor, atât în limba română, cât și în alte limbi.
Moștenirea sa Literară și Științifică
Pentru noi, Dimitrie Cantemir are o semnificație deosebită, fiind primul care a scris o monografie a Moldovei, “Descriptio Moldaviae”, cu o exactitate care impresionează chiar și geografi moderni. “Hronicul Vechimii Romano-Moldo-Vlahilor” susținea unitatea și latinitatea limbii române, introducând pentru prima dată ideea că limba română are patru dialecte distincte.
Aprecierea și Recompensele
Cantemir a realizat și o lucrare cartografică a Rusiei, inclusiv o colecție de hărți în latină, păstrate în arhiva lui Petru cel Mare la Sankt Petersburg. Țarul l-a răsplătit generos, oferindu-i un domeniu vast lângă Harkov și conferindu-i titlul de Principe Serenissim al Rusiei, un titlu extrem de rar, neacordat nici măcar nobililor ruși.
Judecăți și Strategii Politice
Deși unii istorici l-au criticat pentru tentativa de a subordona Moldova Imperiului Țarist, contextul istoric sugerează că, rupând relațiile cu turcii, Cantemir căuta un aliat ortodox de încredere, într-o perioadă în care religia juca un rol esențial în politică. Experiențele trecute arătaseră că nici Moldova, încercând să se apropie de Polonia catolică, și nici Țara Românească, căutând sprijinul Ungariei, nu au primit ajutorul necesar în conflictele cu turcii.
Succese și Dezamăgiri Personale
În ciuda numeroaselor sale calități, Cantemir s-a dovedit a fi un comandant slab la Stănilești, unde armata sa a fost înfrântă de turci. Istoricul A. Xenopol subliniază că înfrângerea a fost, de fapt, a lui Petru cel Mare, care a ignorat sfaturile strategice ale lui Cantemir.
Viața Personală
Viața personală a lui Cantemir, descrisă de scriitorul Costache Negruzzi, adaugă o dimensiune umană poveștii sale. Una dintre fiicele sale, Maria, a provocat o mare durere fostului domnitor când Țarul Petru cel Mare, îndrăgostit de ea, a ignorat opoziția vehementă a tatălui și a luat-o ca ibovnică. Sarcina ei pierdută și abandonul ulterior al Țarului au adus amărăciune în ultimele zile ale lui Cantemir.
Recunoașterea Posterității
Dimitrie Cantemir a fost onorat postum atât în Rusia, cât și în Germania, și chiar Turcia l-a recunoscut ca fondator al muzicii laice turce sub numele Cantemiroglu, oferindu-i titlul de pașă cu trei tuiuri din partea sultanului Ahmed al III-lea.
