În urmă cu doi ani, am ajuns pe meleagurile Maramureşului, unde am avut ocazia de a sta câteva luni bune, lucrând cu nişte oameni minunaţi.
Am constatat cu surprindere, în acea perioadă, că prietenii mei de acolo ştiau foarte puţine lucruri despre Dobrogea noastră şi despre bogăţia etnică şi culturală dintre Dunăre şi Mare. Numele meu de aromân li se părea greu de pronunţat, iar despre tătarii din Dobrogea, aproape că nu ştiau mai nimic. Anul acesta, o familie dragă mie, din Baia Mare a venit în concediu la mare. Le promisesem însă că le voi oferi altceva decât simplele zile de plajă sau plimbări prin Mamaia, astfel că într-o zi de sâmbătă, pe 26 august, am decis să le fac o surpriză. Am plecat la Cobadin, acolo unde se găseşte o puternică comunitate de turco-tătari şi unde aflasem că se ţine cea de a patra ediţie a Festivalului Şuberekului. Amicii mei nu auziseră niciodată de şuberek, singurele lor aşa-zise legături cu gastronomia musulmanilor fiind un kebab îndoielnic, mâncat prin vreo gară din Bucureşti sau o shaworma plină de maioneză şi aproape fără pic de carne, pe care o poţi cumpăra chiar şi în Baia Mare. Şuberekul de la Cobadin a fost pentru ei una din cele mai mari surprize. Doamna Tina, maramureşeancă aprigă din Cavnic nu a stat prea mult pe gânduri şi în câteva minute a luat trei-patru reţete diferite ale, (aşa cum a spus chiar ea), celei mai bune plăcinte cu carne mâncată vreodată. În acea zi, prietenii mei au avut ocazia de a cunoaşte multe dintre obiceiurile şi tradiţiile tătarilor dobrogeni. Au admirat porturile populare, dansurile copiilor, au ascultat cântecele aduse tocmai din Crimeea şi au gustat multe alte minunăţii gastronomice ale etnicilor musulmani. Acum, întorşi la Baia Mare, prietenii mei fac în fiecare sâmbătă şuberek după reţetele tătăroaicelor din Cobadin şi pe strada pe care locuiesc, mirosul cărnii de vită ademeneşte vecinii de la trei-patru case distanţă. Zilele trecute, prietenul meu George m-a sunat din nou şi m-a anunţat că la sfârşitul lui august 2014, el şi ai săi vin din nou la Mare. Nu de alta, dar Tina a uitat să întrebe de reţetele tradiţionale de baclava şi de abia aşteaptă să se întoarcă la Cobadin…