Ne aflăm tot în Dobrogea, dar am trecut graniţa la vecinii noştri bulgari, pentru a vizita unul dintre cele mai frumoase obiective turistice de la malul Mării Negre. Suntem la Capul Kaliacra (în greacă Kali Akra înseamnă bună adăpostire), în umbra marii cetăţi medievale în care au domnit pe vremuri despoţii Balica şi Dobrotici (sec.XIV), de la acesta din urmă venind şi numele pământului în care locuim astăzi. Cetatea zidită pe impresionantul promontoriu poartă cu sine legende fără seamăn.

Toţi cei care au vizitat acest loc au auzit cu siguranţă de povestea celor 40 de fecioare creştine care şi-au legat părul una de alta şi s-au aruncat în mare, pentru a scăpa de turcii ce vroiau să le pângărească şi să le ia în robie. De pe urma acestei tragice sinucideri colective a rămas legenda, obeliscul şi Poarta celor 40 de Virgine. Mie îmi place însă o altă poveste a locului, mai puţin mediatizată decât cea a fecioarelor. Legenda ne întoarce în timp cam 2300 de ani, pe vremea când pe acel promontoriu locuiau traci din neamul tirizilor (terizi). Potrivit mitului, unul din foştii generali ai lui Alexandru Macedon, diadohul Lisimah a furat tezaurul imperial şi a fugit din ţara sa, cu gândul să ajungă dincolo de Dunăre, la geţi. Lisimah a ajuns cu corabia sa, chiar în zona Kaliakrei, când a fost surprins de o furtună nemaivăzută.

Nu a mai apucat să ajungă la mal şi s-a înecat în apele tulburi ale Pontului, împreună cu a sa comoară. Şi acum, oamenii locului povestesc că tezaurul se află sub ape, chiar lângă pereţii de stâncă, dar nimeni nu se încumetă să îl caute, pentru că este blestemat şi aducător de moarte. O poveste frumoasă şi tragică, chiar dacă se contrazice oarecum cu datele istorice. Lisimah a fost însă o personalitate a perioadei elenistice, ce şi-a lăsat amprenta asupra istoriei Dobrogei. Ştim că fostul general al lui Macedon a devenit chiar rege al Traciei şi al Scytiei Minor în anul 306 î.H. El stăpânea cetăţile din Dobrogea, dar dorea să îşi întindă stăpânirea şi în Muntenia, acolo unde domnea regele Dromichetes.

Getul l-a învins mai întâi pe fiul lui Lisimah, Agatocle, pe care l-a ţinut prizonier timp de opt ani. Regele macedonean a venit la rândul său peste Dunăre şi a fost şi el bătut de geţi. Învins, dar apoi ospătat la Helis, din tăvi de aur, în timp ce geţii învingători mâncau din bliduri simple de lut ars, Lisimah a înţeles că trebuie să şi-i facă prieteni pe aceşti războinici fără de seamăn. Se spune că s-a căsătorit cu fiica lui Dromichetes şi că le-a dăruit geţilor şi stăpânirea cetăţilor din Dobrogea. A plecat apoi în lume, cu ale sale armate şi gânduri noi de cucerire. Dar cine ştie, poate că a furat totuşi o comoară a lui Macedon şi a încercat să îşi găsească scăparea în ţara geţilor cu care se înrudise. Nu a mai ajuns nici la Dromichete, nici pe meleagurile noastre şi cine ştie, poate chiar şi-a găsit sfârşitul în apele tulburate de aici, de la Capul Kaliacra…

[codepeople-post-map]

sursa foto – shabla.be