Captivat de un articol scris de Cristian Ştefan Pintilie şi incitat de alte povestiri similare, m-am decis să merg la Seimeni, pentru a vedea cu ochii mei marele monument megalitic circular, identificat în acea locaţie. Ghidul meu, un prieten mult mai aplicat pe acest subiect, m-a dus direct la câteva dintre discurile stranii care pot fi văzute la marginea localităţii. Este greu însă ca la faţa locului să realizezi cât de grandioasă este această structură, mult mai impresionante fiind fotografiile aeriene şi topografice, uşor de găsit pe wikimap. Ceea ce este însă cert, este faptul că la Seimeni există într-adevăr CEVA deosebit, interpretat ca fiind un sanctuar solar, format din 59 de discuri uriaşe, fiecare dintre acestea având un diametru de 20 de metri. Discurile sunt despărţite de presupuse ziduri groase de câţiva metri şi poartă motive specifice pentru trei dintre cultele adorate de băştinaşi în antichitate: cultul soarelui, cel al Marii Zeiţe – Şarpe şi cel al apelor. Monumentul se află, (aşa cum menţiona şi Pintilie) pe coama unui deal înalt, unde în urmă cu mai bine de două mii de ani ar fi putut avea loc ritualuri ale băştinaşilor geţi. De altfel, la Seimeni este cunoscut faptul că în perioada Latene (sec 4-1 ÎH) a existat o puternică comunitate locală, care se închina divinătăţilor tipic neamurilor tracice. Interesant este faptul că până la descoperirea de la Seimeni, cel mai mare sanctuar solar cunoscut pe teritoriul României a fost cel de la Sarmizegetusa Regia, sub menţiunea însă că Soarele de Andezit din această locaţie nu are decât diametrul de 7 metri. O altă ipoteză, care contrazice teoria sanctuarului megalitic ne spune că ar fi vorba desăre micro-atoli de corali, care în Dobrogea există în mai multe locuri. Oricum, cercurile stranii de la Seimeni ar trebui cercetate cu atenţie, în prezent ele fiind ignorate total de specialişti…

[codepeople-post-map]