Maria Lătărețu, „Privighetoarea Gorjului”, s-a născut într-o zi de 7 noiembrie (anul 1911), în satul Bălcești, într-o familie săracă, dar bogată în tradiții și doruri. Al 16-lea copil al familiei Borcan, Maria creștea în umbra munților și a vântului gorjean, iar în sufletul ei înflorea, cu fiecare anotimp, un cântec ce avea să răsune în toată România.

„Grădina casei mele nu am să o pot uita niciodată,” mărturisea Maria în 1970, cu vocea tremurândă de amintiri. „Avea un gard de stobori împletiți și pomi fructiferi, iar în față… o mare de trandafiri, garoafe și un liliac ce îmi aducea arome dincolo de vremuri.” În acea grădină umilă, dar plină de viață, răsuna poate primul cântec pe care Maria Lătărețu l-a învățat – cel al pământului, al florilor și al dorului.

Prim-solistă a Orchestrei „Barbu Lăutaru”
La vîrsta de 17 ani, Maria și Mihai Lătărețu, un viorist din Letești, își uneau destinele, adunând amintiri și cântece în satele Gorjului. Împreună, au traversat aceleași greutăți, dar și o dragoste nesfârșită pentru muzica populară. Viața lor a fost un „cântec de dor” ce răsuna în fiecare colț al județului.
Drumul Mariei spre legendă nu a fost lin. Abia în 1937, după ce a fost descoperită de o echipă de folcloriști, a început adevărata ei ascensiune. Vocea sa, inconfundabilă și neprelucrată, a fost înregistrată pe cilindri de fonograf, iar în același an, a cântat pentru prima dată la Radio București. De atunci, Maria Lătărețu a devenit o prezență constantă în muzica populară a României. A cântat alături de mari orchestre și dirijori, a devenit prim-solistă a Orchestrei „Barbu Lăutaru” și a înregistrat la casa de discuri „Columbia”, lăsând în urmă melodii care aveau să devină icoane ale folclorului românesc: „Mă uitai spre răsărit”, „Lie, Ciocârlie”, „Sanie cu zurgălăi”.

„Crăiasa cântecului românesc”
Cu fiecare cântec, Maria Lătărețu a cucerit nu doar România, ci și lumea întreagă. A străbătut țări ca Polonia, URSS, Grecia, Turcia, Elveția și Egipt, devenind ambasadoare a folclorului românesc.
Chiar și în fața marilor orchestre și a dirijorilor de renume – Gelu Barabancea, Ionel Budișteanu, Victor Predescu – Maria nu a renunțat niciodată la ceea ce o făcea cu adevărat unică: darul divin de a cânta vibrant, răscolitor, din adâncul inimii.
Într-o seară memorabilă, la Moscova, la Teatrul Balșoi, marele compozitor Aram Haciaturian, creatorul baletului „Spartacus”, i-a spus Mariei Lătărețu: „Afișul de la restaurantul »Dunărea« trebuie schimbat. Pe el nu trebuie să scrie: «În această seară cântă Maria Lătărețu», ci: «În această seară cântă Crăiasa cântecului românesc».” Cuvintele marelui muzician reflectau perfect ceea ce Maria Lătărețu reprezenta pentru folclorul românesc: nu doar o interpretă, ci o simbol al muzicii și al tradițiilor care au traversat veacurile.
Mihail Pop, cunoscut etnolog și folclorist, a constatat personal, aflat la Stockholm, că Maria Lătărețu era extrem de solicitată pentru interpretarea unui cântec deosebit – „Mă uitai spre răsărit”, un colind lung bătrânesc oltenesc, ce era considerat drept unul dintre cele mai frumoase cântece din lume. Această piesă arhaică, cu o tonalitate profundă și o încărcătură emoțională tulburătoare se potrivea foarte bine cu stilul unic al Mariei, ce îmbina vechile tradiții cu o sensibilitate crudă, direct, ce ajungea direct la inimile ascultătorilor.

Tragediile ascunse în spatele zâmbetului
Puțini știu, însă, că în spatele acestei figuri legendare, zâmbitoare, se ascundeau dureri nemăsurate. Soțul ei, Mihai Lătărețu, a fost închis într-un lagăr de muncă timp de șapte ani, fără ca Maria să primească vreo veste despre el. Durerea ei nu s-a oprit aici: a pierdut cinci dintre cei șase copii pe care i-a avut. Cu toate acestea, Maria nu a lăsat niciodată dorul de cântec să o părăsească. În fața suferinței, ea a ales să dăruiască lumii frumusețea muzicii sale, iar mângâierea a venit din melodiile care i-au ajuns la inimile milioanelor de români.
Sfârșitul unei epoci
Pe 27 septembrie 1972, Maria Lătărețu părăsea scena vieții, la scurt timp după moartea soțului său. Un atac cerebral a încheiat o carieră care se întinsese pe decenii și lăsase în urmă o moștenire impresionantă. Înmormântată la cimitirul „Sfânta Vineri” din București, Maria rămâne o legendă vie, o „privighetoare” ce a cântat nu doar în cântece, ci și în inimile celor care au ascultat-o.
Astăzi, Maria Lătărețu continuă să trăiască prin muzica sa, iar vocea ei este nelipsită din arhivele sufletului românesc, un adevărat simbol al neamului românesc.