Mihail Sebastian, născut Iosif Hechter, a văzut lumina zilei pe 18 octombrie 1907, în orașul Brăila, într-o familie evreiască. Își va face studiile superioare în București, aprofundând domeniile dreptului și filosofiei. Parcursul său literar a început sub aripa protectorului său, Nae Ionescu, care a fost nu doar mentorul, dar și președintele comisiei sale de bacalaureat. Grație lui, Sebastian a pătruns în cercurile intelectuale ale vremii, legând prietenii durabile cu personalități precum Mircea Eliade.
Romanele care nu au vârstă
Sebastian s-a afirmat ca dramaturg, romancier și jurnalist de succes, fiind autorul unor opere celebre, cum ar fi „Steaua fără nume” și „Accidentul”. Însă viața sa a fost umbrită de numeroase dificultăți și persecuții, în special din cauza originii sale evreiești. În anii ’40, valul de antisemitism l-a lovit din plin: i s-a interzis să publice, să practice avocatura, iar piesele sale au fost cenzurate. Pentru a putea continua să creeze, a recurs la pseudonimul Victor Mincu, sub care și-a prezentat unele dintre lucrări.
Camionul morții – accident sau comandă criminală?
Existența lui Sebastian a fost curmată brusc și tragic în ziua de 29 mai a anului 1945, pe când avea doar 38 de ani, atunci când a fost lovit de un camion pe Bulevardul Regina Maria din București. Accidentul s-a petrecut în jurul orei 3:20 după-amiaza, în timp ce scriitorul se îndrepta spre Universitate, unde urma să țină o conferință. Această tragedie a fost percepută de unii ca un rezultat al unui șir nefast de ghinioane, în timp ce alții au speculat că ar fi fost un act deliberat, dată fiind situația politică și socială din acea perioadă.
Pe plan personal, Sebastian a fost marcat de o relație tulbure, încărcată de semnificații și consum emoțional cu actrița Leny Caler, pentru care a scris piesa „Jocul de-a vacanța”. Deși legătura lor s-a sfârșit tumultuos, moartea scriitorului a lăsat o impresie profundă asupra actriței, afectând-o profund.
Un cimitir plin de oameni vii
În ziua înmormântării sale, cimitirul evreiesc Filantropia din București a fost umplut de oamenii veniți să-și ia rămas bun de la omul și scriitorul Mihail Sebastian. Participarea numeroasă a reflectat cât de prețuit și respectat era acesta în societatea vremii. Tragedia vieții sale rămâne un capitol dureros, dar semnificativ, în istoria literaturii române.
Sebastian a fost un spirit creator vibrant, a cărui moștenire literară continuă să fascineze și să inspire generații. Scrierile sale, impregnate de sensibilitate și inteligență, oferă o imagine complexă a realităților din România interbelică și a luptei constante cu prejudecățile și nedreptățile epocii. Moartea sa prematură a reprezentat nu doar o pierdere pentru literatura română, ci și un studiu de caz pentru cultura umană, care tratează fragilitatea vieții și importanța de a lupta pentru valorile în care ne regăsim și credem cu determinare.
