„Marea doamnă a teatrului românesc“, între legendă și can-can

Elvira Godeanu a fost numită „Marea doamnă a teatrului românesc“, atât calităților fizice derosebite, cât și performanțelor avute în domeniul actoriei.

În spatele faimei și al imaginii sclipitoare din lumina reflectoarelor, se afla însă o femeie tristă care ducea cu ea povara unei copilării sumbre, marcată de abandonul tatălui, de tentativa mamei de a se sinucide, spânzurându-se, de multe nevoi și suferințe.

Elvira Godeanu a avut un destin ce poate părea un scenariu de film. S-a născut într-o zi de 13 mai 1904, la București, iar aceea a fost și ziua în care tatăl său a părăsit-o atât pe mama copilului său, cât și pe copil, totodată, chiar în prima zi de la naștere. Explicația gestului făcut de bărbat venea din faptul că C. Glodeanu și-a dorit băiat, așa că a dat bir cu fugiți în momentul în care a aflat că soția sa, Josefina, a născut o fetiță.

Presupusa relație cu Gheorghiu Dej

Era o frumusețe, o artistă foarte talentată, admirată și bârfită în egală măsură. Elvira Godeanu a stârnit mari pasiuni și, în același timp, multe bârfe în epocă. I s-au atribut mai multe cuceriri, cu bărbați cunoscuți ai vremii, dar cea mai scandaloasă dintre toate a fost presupusa idilă cu Gheorghe Gheorghiu Dej. S-a zvonit că acesta a făcut o mare pasiune pentru actriță, iar bârfele vremii vehiculau chiar ideea unei cereri în căsătorie. Într-un interviu acordat peste ani, actrița a recunoscut că, de fapt, nu l-a cunoscut în carne și oase.

Într-un interviu cu Elvira Godeanu din 1990, aceasta mărturisea:  „Este o poveste care m-a apăsat multă vreme. Toți cei care îmi erau apropiați, colegi, prieteni care îmi veneau în casă, știau că este o calomnie. O legendă construită cu sânge rece de Ana Pauker, pentru a-l compromite pe rivalul ei, Gheorghe Gheorghiu-Dej, în ochii tovarășilor de partid și ai lui Stalin. Mulți dintre cei care mă înconjurau – unii mi-au făcut mărturisiri în acest sens – aveau «indicații» să răspândească zvonul că mă vizitează Dej, că îmi trimite bijuterii și lucruri scumpe. Totul mi se trage de la un revelion. Comuniștii organizau astfel de petreceri în care urmăreau să-și facă propagandă printre artiști.

M-am trezit într-o sală unde fuseseră aduse butoaie mari cu vin. Se bea și se mânca și toată lumea era veselă. Eram foarte elegantă, purtam o pălărie cu boruri mari și o blană superbă. Mă însoțea dramaturgul Alexandru Kirițescu, și el foarte elegant îmbrăcat. La un moment dat s-a făcut liniște, apoi o rumoare teribilă: «Vine tovarășa Pauker!». Toți s-au repezit către ea. Eu am stat deoparte. A început să împrăștie strângeri de mână și zâmbete; s-a oprit, m-a privit lung și a cerut să-i fiu prezentată. Parcă o văd, avea o privire de vultur, era tunsă scurt, îmbrăcată modest și sobru, într-o rochie gri închis.  După această întâlnire, zvonurile despre legătura mea cu Dej au început să circule. Lucrurile au devenit curând dramatice. Primeam scrisori de amenințare sau implorare din partea unor oameni greu încercați de soartă, care aveau rude în închisoare, deținuți politici, sau se aflau în nevoi și sperau că pot să-i ajut eu, intervenind pe lângă «iubitul» meu! Ce e absurd în povestea asta e că eu pe Gheorghe Gheorghiu-Dej nu l-am văzut niciodată în carne și oase”.

Elvira Godeanu a jucat în filme de referință precum “Maiorul Mura” și “Ciuleandra”.

Din viața personală, ea a spus că cel mai fericit moment al vieții sale a fost mariajul cu Emil Prager. Iar cel mai dureros moment care a marcat-o a fost moartea mamei sale, în dimineața zilei în care avea spectacol cu “Dama cu camelii”. “Când am murit pe scenă, în spectacol, am trăit moartea mamei”, mărturisea ea.