Astăzi, în Dex, faraoancă înseamnă “ţigancă” (n.r. dexonline.ro 2007, argou), sau femeie de etnie rromă. S-a împământenit acest termen iar originea sa, precum şi sensul iniţial au fost uitate. La începutul secolului, potrivit culegătorilor de entografie şi folclor ai acelor vremuri, în Dobrogea noastră, “faraoancă” însemna sirenă (altă denumire – ştima mării). Nu orice sirenă, ci una foarte frumoasă, care ieşea uneori pe ţărmul mării iar cu al său cântec îi vrăjea pe muritori. “Faraoancele” ieşeau rar pe mal, mai ales primăvara, dar atunci când întâlneau un bărbat, îl fermecau pe acesta cu ochiii lor mari şi albaştrii precum marea în care se născuseră. Bătrânii povesteau că ele ieşeau în grupuri de câte trei-patru fete care se ţineau de mână, cântând şi dansând la apusul soarelui. Şi cântecul lor era vrăjit, nu doar privirea şi astfel puteau lua minţile oricui. Atunci când se aflau în mare, ieşeau uneori în calea bărcilor pescăreşti, pentru a-i vedea pe cei ce le tulbură undele. Se spune că dacă erau oameni cinstiţi şi buni la suflet, îi lăsau în pace… Dar dacă, prin puterea gândului lor fermecat, vedeau în sufletul omului câte vreun păcat mai negru, atunci pe dată începeau să cânte şi să îi ducă pieirii pe acei păcătoşi, zăpăcindu-i şi făcându-i să coboare din barcă, în larg de mare, ca să se înece…Dacă întâlneau tineri frumoşi, îi răpeau şi îi duceau în palatul lor de cleştar din adâncuri, pentru a le fi soţi (deveneau Faraoni sau Cei din Apă). Se mai spune că niciun bărbat care a auzit sirenele nu a scăpat vreodată cu viaţă… Sau dacă a scăpat a rămas totuşi cu minţile aiurea… Cine ştie… De mai bine de un secol, nimeni nu a mai auzit cântecul sirenelor şi nici nu se poate lăuda vreunul că a văzut pe mal sa pe valuri aceste fiinţe ale mării. A uitat lumea că li se spunea faraoance. Termenul a căpătat alt sens şi e folosit pentru frumoasele oacheşe ce te îmbie să îţi dea în cărţi, să te vrăjească… să îşi ia minţile…
Bibliografie – Istoria pe scurt (istoriapescurt.ro) – Sirena în mitologia românească, Adrian Bucurescu – Mitologia Mării Negre
sursă foto – Pictură de Olivier Ponsonnet – Privirea sirenei
