“Constanţa este un port frumos, întemeiat ca şi calea ferată de la Cernavodă de o societate engleză. Poziţia oraşului este sănătoasă, se află instalaţiuni pentru băi de mare şi câteva hoteluri bune. Noua Constanţă, cea a României va câştiga într-un viitor apropiat un renume european”. Acestea sunt cuvintele lui Carol I, principele şi apoi Regele României (din 1881), după ce a vizitat oraşul nostru, urbea unei Dobroge recent alipită ţării, la finalul Războiului de Independenţă. Monarhul a ajuns pentru prima oară în vechea cetate a Tomisului pe 30 octombrie 1879. Autorităţile oraşului stabiliseră deja ca principele să fie cazat în locuinţa unui negustor grec dar miniştrii care vizitaseră deja oraşul iau o altă decizie. Cel ales să îl găzduiască pe Carol I este englezul Edward Harris, directorul general al companiei engleze de cale ferată “Danube and Black Sea and Kustendje Harbour Limited” (DBSR). Britanicul a condus firma timp peste 15 ani, perioadă în care a fost una dintre personalităţile importante ale Constanţei. Pe 30 octombrie 1879, Harris merge la Cernavodă îl preia pe principe şi îl aduce cu un tren special la Constanţa. Carol şi o suită nu foarte numeroasă se cazează în casa sa iar Harris (încă afectat de jafurile armatei ruse din timpul războiului) îi scrie mamei sale extrem de mulţumit că soldaţii români “nu au furat nimic, deşi aveau din plin posibilitatea de a băga în buzunar argintăria din casă”. Englezul este impresionat de principele României, pentru a cărui întreţinere şi pensiune completă de o zi şi jumătate scoate din buzunar peste 100 de lire sterline (5800 de euro astăzi). Decorat de Carol cu Ordinul Steaua României clasa a III-a, Harris înţelege că zilele dominaţiei comerciale de la Kustendje sunt numărate: “ Opinia lui favorabilă despre oraş va mări dorinţa de a ne cumpăra linia ferată, aşa cum se întâmplă cu toate liniile aflate pe mâna străinilor.”În scurt timp, vorbele industriaşului se vor adeveri. Harris este unul dintre eroii uitaţi ai Constanţei. Spre finalul războiului, turcii părăsesc oraşul fugind spre Varna, ruşii sunt gata să îl ocupe şi să îl prade, socotindu-l aşezare inamică (!). Harris şi alţi industriaşi britanici merg la Medgidia, iau legătura cu ofiţerii de acolo şi ăi conving că Kustendje nu ocupă rezistenţă. În locul unei armate, ruşii nu trimit decât 200 de soldaţi. În oraş nu se consemnează niciun fel de incidente. Ironia sorţii: casa lui Harris devine comandament militar şi la plecarea lor, ruşii pleacă din locuinţă cu tot ce le pică în mână. Se explică aşadar, fericirea englezului atunci când a văzut că soldaţii români cazaţi de el au plecat cu mâna goală…
Bibliografie – Gheorghe Radu Stănculescu
Sursă foto – docstoc.com
[codepeople-post-map]
