Înainte de primul război mondial, costumele de baie purtate pe plaja de la Mamaia erau mai mult decât decente, cel puţin pentru noi cei de acum, obişnuiţi cu minisculii bikini. Costumele de acum un secol acopereau aproape tot dar erau din ce în ce mai strânse pe corp, dezvăluind formele apetisante ale duduilor, fără ca acestea să îşi piardă însă ceva din decenţă.  Iată ce scria un deputat român, pe la 1910, într-o scrisoare deschisă publicată într-un ziar din capitală, o plângere de fapt adresată întregii ţări şi mai ales Primăriei Oraşului Constanţa: “Pe lângă oamenii şi femeile decent îmbrăcaţi sau costumaţi în halaturi şi cu papuci şi pantofi în picioare, şi cu simţul pudoarei, întru-câtva neatrofiat, bufetul este invadat de tot felul de goliciuni, spete scorojote, mâini şi picioare dizgraţioase, care te inportunează şi mai ales te indispun”. Parlamentarul acelor vremuri face un apel la păstrarea decenţei şi chiar solicită ca cei care nu respectă regulile bunului gust să fie ridicaţi de pe plajă şi amendaţi de către jandarmi. Astfel de plângeri au existat în număr destul de mare în prima jumătate a veacului XX şi au condus la apariţia unor regulamente afişate pe toate plajele dobrogene de la Marea Neagră. Iată unele dintre menţiunile ce se regăseau în aceste regulamente: “costumul trebuie să fie decent, acoperind întreg bustul, lăsând libere picioarele, costumul nu se va purta decât pe plajă, oriunde aiurea se vor îmbrăca hainele”. Deşi astăzi zâmbim când vedem ce “groază” trezea goliciunea aşa-ziselor costume, trebuie să recunoaştem că astfel de reguli au avut un rol pozitiv în istoria băilor de mare. Mă întreb însă ce ar fi păţit parlamentarul din 1910 dacă ar fi reuşit să facă un salt în timp, până în Mamaia acestor vremuri…

 Bibliografie – Maria Cominţă Cica – Poveştile Mamaiei

[codepeople-post-map]