Primul rege al României, Carol I şi soţia sa regina sa Elisabeta von Wied, cunoscută şi sub numele de artist Carmen Sylva au iubit Marea Neagră şi Dobrogea noastră, venind pe meleagurile acestea, de fiecare dată când aveau ocazia. La început locuiau în Palatul Regal, dar regina nu suporta prea bine locaţia, edificiul fiind amplasat prea aproape de Gara Oraşului, într-o zonă mereu agitată şi zgmotoasă. Trecută bine de 60 de ani, patroana artelor româneşti îşi dorea un loc izolat, la mal de mare, unde să poată petrece zile liniştite şi unde să îşi scrie operele în tihnă. Suferindă de reumatism, Regina dorea să locuiască într-un loc puţin accesibil populaţiei şi departe de jurnaliştii mereu avizi de informaţii. Regele i-a îndeplinit dorinţa şi în 1911 a fost construit Pavilionul Regal, botezat de câţiva ziarişti germani Cuibul Reginei (ca şi în engleză, Nest înseamnă în germană Cuib). A fost construit de Laurenţiu Erbiceanu, adjunct al lui Anghel Saligny. Proiectantul Cuiubului a fost arhitectul Victor Ştefănescu dar după ideile Reginei, care îşi dorea o casă de vacanţă modestă, fără mare lux, dar comodă. La parter stăteau mereu gărzile regale iar sus erau dormitorul reginei şi carmerele de oaspeţi. Carol I venea adesea aici să ia prânzul cu soţia sa, mâncând împreună din bunătăţile aduse zilnic cu trăsura, tocmai de la restaurantul bucureştean Capşa. Principesa Ileana a României, fiica lui Ferdinand I şi a reginei Maria, venea şi ea adesea în copilărie la Constanţa şi petrecea zile minunate alături de mătuşa sa, acolo în Pavilionul Regal. Mai târziu, Ileana scria despre acele vacanţe (citat din Doina Păuleanu): “Mătuşa iubea marea şi îi plăcea să vină aici, în micul pavilion, s-o vază şi s-o audă mereu”. Carmen Sylva făcea adesea excursii pe mare la bordul cochetului vas Amarylis dar se întorcea mereu înainte de ora 17.00, pentru a servi ceaiul la pavilion, împreună cu doamne din înalta societate constănţeană. Regina Elisabeta a trecut în nefiinţă în anul 1916 şi de atunci, Cuibul său a fost abandonat. În 1926 a fost distrus de un incendiu, pentru ca doi ani mai târziu să fie refăcut şi redat ca loc de vacanţă familiei Regale. Astăzi, Cuibul Reginei a devenit Muzeu al Portului Constanţa dar primul său nume a rămas în istoria locului şi este cunoscut de orice constănţean. Pentru că este departe de oraş, ajung aici în general pescarii împătimiţi şi mai puţin turiştii, din nefericire. Pentru portuari, de aproape 100 de ani, Cuibul Reginei a rămas reperul geografic după care se ghidează la ieşirea din radă. Singura diferenţă faţă de peisajul din perioada 1911-1916 este că piloţii, atunci când intră în Port, nu mai sunt salutaţi de sus, de pe terasa Cuibului, de silueta în alb a Reginei…
Surse bibliografie – Petre Covacef “Portul Constanţa – Portul lui Laurenţiu Erbiceanu; Doina Păuleanu – Constanţa 1878 – 1928, Paula Tudor
Sursă foto – constanţa-imagini-vechi-blogspot.ro
[codepeople-post-map]
