Era o zi de vară caniculară, cu un soare care ne ardea efectiv cu ale sale 35 de grade aruncate fără milă asupra pământului! Eram la Capidava, printre ruinele marii cetăți romane, dar lucrul mergea greu. Din oră în oră, Dunărea ne primea cu brațele deschise, dar era atât de cald, încât te uscai  instantaneu, atunci când ieșeai din apă.

Doamna arheolog ne-a chemat sub umbrarul de lângă casă și ne-a sfătuit să mai așteptăm acolo un timp, „până mai cade Soarele”. Între timp, a scos din depozit cea mai de preț piesă descoperită de-a lungul timpului pe șantierul Cetății de la Cotitură. Era un ulcior din lut, pe care am văzut inscripționat, cu litere grecești, numele Petre. Doamna ne-a spus că, deși este scris în altă limbă, numele are forma specifică limbii române și nu pe cel al slavonei sau al celei grecești.

Este prima consemnare a unui nume românesc, fiind datat în secolul X, iar asta face ca piesa ceramică să fie de o importanță extraordinară. Nici măcar umbrarul nu mai rezista atunci în fața soarelui, săgețile sale fiind de neoprit. Era același soare de care, în urmă cu un mileniu, se ferea și olarul Petre, cel care a făcut probabil obiectul și care s-a semnat pe el, intrând astfel în istorie.

Interesant este că, de ulciorul de la Capidava, făcut de olarul Petre, mi-a adus aminte zilele trecute un prieten arheolog pe care îl cheamă Petre. Mai mult, ulciorul a fost descoperit în 1967, de un țăran din Topalu, pe care îl chema Petre. Omul l-a găsit în timp ce lucra pe un sector condus de regretatul profesor Petre Diaconu.

În 2012, pe 29 iunie, de Sfântul Petre, Muzeul Național de Arheologie a organizat o expoziție despre ulciorul cu cel mai vechi nume românesc. Și în încheiere, trebuie menționat faptul că unii specialiști consideră că Petre nu este numele olarului, ci o invocație adresată Sfântului Petre, apostolul pescar, pe care acum 1000 de ani, oamenii de pe malul Dunării, îl considerau patronul lor spiritual…

[codepeople-post-map]