Pe vremea turcilor așezarea tulceană s-a numit Alibeichioi (Alibeykoy) dar apoi a purtat și alte denumiri precum Regele Ferdinand și Filimon Sârbu. Astăzi, localitatea se numește Izvoarele și este reședința unei comune din care mai fac parte satele Alba și Iulia.

Izvoarele este un sat foarte interesant. Potrivit etnologului Narcisa Știucă este “singura comunitate compactă de greci din România, singura care trăiește în mediul rural”. Astăzi, grecii din Izvoarele numără în jur de 1000 de suflete (potrivit recensământului din 2011 ei compun 43, 82% din populația comunei.

Care este povestea grecilor de aici ? De unde vine numele turcesc Alibeichioi? Acestea sunt doar două dintre întrebările ce merită să își primească răspunsurile.

Potrivit tradiției locale, satul a fost întemeiat în jurul anului 1828. Totul a început însă cu ceva ani în urmă când 13 familii de greci au plecat din satul Aspru – Acdere (zona Salonic), unde erau persecutați de turci. Mari inamici ai otomanilor, rușii țariști le-au promis grecilor „protecție și pământuri scutite de dări” (sursă – N.Știucă). Celor 13 familii de greci li s-au alăturat și 7 familii de bulgari din Curuchioi, zona Varna. Grupul a mers în Sudul Basarabiei, a încercat să se stabilească în sate precum Frecîței, Cișmechioi, Traianu Vechi, Pelini și Curcani.

După un timp, grecii s-au hotărât să se întoarcă acasă. Unii spun că îi mâna dorul de casă, alții că țariștii nu și-ar fi respectat promisiunile.

Grupul a lăsat așadar Basarabia și a trecut în Dobrogea. Era o toamnă rece și au făcut tabără într-un loc dominat de umbra Muntelui Consul. Una dintre femei, însărcinată în ultima lună a intrat în chinurile facerii. Unele surse spun că era soția lui Vasili Lefter și că ar fi născut doi gemeni, botezați ulterior Tudorița și Chiriac. Alte izvoare spun că femeia a născut un copil.

Din motive de igienă și potrivit obiceiului lăuziei, grecii și bulgarii ce îi însoțeau au hotărât împreună să rămână timp de 40 de zile în locul unde făcuseră tabăra. Și acum, bătrânii din sat rememorează acel moment și îl numesc „Popasul de 40 de zile”.

Grecii au observat că în jur erau păduri bogate, cu lemn bun. Au tăiat copaci și i-au vândut negustorilor care mergeau la Tulcea, unde se făceau bărci și corăbii. Grecii au obținut venituri frumoase așa că s-au hotărât să rămână acolo, chiar și după terminarea celor 40 de zile ale lăuzei.

Au început să lucreze și pământul din zonă. Cel care deținea terenurile din regiune era un turc bogat, dar cu inimă bună, pe nume Ali. Acest Ali Bey se spune că i-a ajutat încă de la început pe călători, cărora le-a dăruit hrană și provizii.

Cele 20 de familii de greci și de bulgari (cam 100 de suflete poate) și-au construit case iar satul celo nou a fost botezat Ali Bey Chioi ( Satul lui Ali Bey). Bulgarii au fost treptat asimilați și mult timp în Alibeichioi s-a vorbit doat limba greacă.

La 1850, Ion Ionescu de la Brad găsea 20 de familii de greci.

Undeva în perioada 1852-1856, Izvoarele a fost la un pas de a se risipi. E o poveste pe care nici acum localnicii nu au uitat-o. Se spune că totul începuse cu mult timp în urmă în satul de baștină Aspru – Acdere. O tânără frumoasă din sat fusese răpită și luată de nevastă de un ofițer turc. Acesta a adus-o cu el în Dobrogea, făcându-și conac în satul Balabancea. Din întâmplare, grecii din Alibeichioi au ajuns acolo și au descoperit că fata era din neamul lor, din familia Lifteris. Un băiat din sat a ajutat-o atunci pe femeie să fugă din casa turcului și a dus-o în Basarabia. De frica turcilor, câteva familii din Alibeichioi au părăsit atunci așezarea. Comunitatea a supraviețuit însă și a devenit tot mai numeroasă și mai prosperă. Ofițerul turc nu s-a răzbunat iar despre soția lui fugită se știe că s-a măritat cu un alt ofițer, dar rus, undeva prin Basarabia.

Și această poveste și celelalte sunt spuse și azi de bătrânii din Izvoarele. De sărbătoarea Elefterio, femeile torc împreună în jurul unui foc și deapănă aceste legende de demult. La fel se întâmplă și pe 8 ianuarie, de Ziua Babelor, când femeile petrec și fac ce poftesc, fără a ține seama la bărbații lor. Obiceiurile și tradițiile grecești, limba, toate s-au păstrat. Iar poveștile și legendele nu au fost uitate…

[codepeople-post-map]

Mențiune – După unele surse, grecii ar fi plecat din Aspru – Acdere la sfârșitul războiului ruso-turc din 1828-1829, câștigat de Rusia

Sursa foto – gastronomietraditionala.ro – explicatie foto – Comunitatea elenă din Izvoarele (Alibeichioi) în primele decenii din sec XX – foto de arhivă preluată din materialul „O sărbătoare identitară a grecilor dobrogeni – Corbanul de sănătate” – autor Narcisa Știucă

Bibliografie

• Nichita Bonjug – Analele Dobrogei serie veche, nr.X, 1929 – „Note asupra grecilor din satul Regele Ferdinand, fost Alibeichioi” (pag.269-279)

• Narcisa Știucă – „Un model al supraviețuirii – grecii din Izvoarele” revista Cultura (Fundația Culturală Română), nr.257, 20 ian.2010; „Studiu etnologic dedicat comunității elene din Izvoarele”

• locuridinromania.ro – comuna Izvoarele

• mecanturist.ro – Gigi Cepoiu – „Dobrogea de Nord – Muntele Consul”

• blacksea.ehw.gr

• Comunitatea Elenă Elpis Constanța – elpis.ro – „Istoria grecilor în Dobrogea”