Povestea spune că, de mult, pe locul în care astăzi se află comuna tulceană Turcoaia exista un singur bordei. Locuia acolo un bătrân turc, al cărui nume s-a pierdut… Era tare nins de ani şi beteag şi nu prea ajungea niciodată în cătunul apropiat, Igliţa, acolo unde erau adunaţi deoportivă şi români şi musulmani. Turcul locuia într-un bordei şi nu avea nicio avere pe pământul acesta, în afara unei oi ce-i dădea în fiecare dimineaţă lapte cald pentru a se întrema după nopţile reci ale Dobrogei. Pentru că nu avea inimiă să o lase afară în nopţile reci, bătrânul o lua mai mereu în casă, să îşi doarmă şi ea bătrâneţile lângă aşternutul său de paie…Era om bun la suflet şi adăpostea în casa lui orice drumeţ ce vroia să îi calce pragul… Şi cei din Igliţa, şi călătorii, toată lumea îi spunea Bătrânul ce stă cu oaia, “Turcul cu oaia”. După ce cătunul Igliţa a dispărut, oamenii din zonă, pentru a se feri de inudaţii au ales să facă un nou sat chiar pe locul bordeiului… Bătrânul se dusese deja în Raiul Profetului său dar amintirea sa era încă vie. Satul s-o fi numit altfel la început dar apoi, toată Dobrogea l-a numit ca satul Turcului cu Oaia, sau Turcoaia…

 Bibliografie – Velea S Vasile – Monografia comunei Turcoaia

sursă foto – info-delta.ro – foto by cristian mititelu

[codepeople-post-map]