Sunt atât de multe legende legate de marea insulă a Pontului, Leuke (Albă), cea numită acum Insula Șerpilor… Și toate aceste mituri îl au ca personaj central pe eroul Ahile (Achilles), ucis sub zidurile Troiei dar renăscut în spirit, odată ce mama sa Thetis i-a adus trupul pe insula Mării Negre.

Una dintre poveștile extrem de interesante este cea legată de existența unui Oracol al lui Ahile în Insula Leuke. Despre un templu sacru închinat eroului devenit nemuritor ne vorbește un istoric al antichității, Flavius Arrianus (sec. I – II d.H).

El scria despre Oracolul lui Ahile în anul 130 d.H, în opera „Periplus Ponti Euxini”: “Unii istoricesc și că dintre cei ce se coboară pe insulă, cei veniți înadins aduc de pe corăbii victime, pe care parte le jertfesc, parte le lasă libere în onoarea lui Ahile”. Cei ajunși întâmplător pe insulă, aduși de furtună, mergeau și ei la Oracol, cumpărau cu bani grei o victimă, de la preotul ce îl reprezenta pe Ahile („Dacă oracolul îl respinge – căci se află și oracol în templu – ei adaugă la preț…”).

Mai scrie Arrianus: „Se mai zice că Achilles se arată în vis celor care coboară pe insulă, dar și celor ce plutesc nu departe de ea și cărora le spune ce parte a insulei este mai bună pentru debarcat… Alții spun că fiind în veghere, li se arată Achile pe catarg, același chip ca Dioscurii (n.a Castor și Polux – patroni ai marinarilor). Alții spun că l-au văzut și pe Patroclus în vis (Patrocle, mult iubitul prieten al lui Ahile, ucis de Hector la Troia și al cărui trup a fost și el adus pe Leuke – sursă Arctinos din Milet)”.

Mai multe izvoare antice pomenesc despre un mare templu existent aici, despre păsările și animalele care trăiau pe insulă dar nu spun nimic despre șerpii văzuți în număr mare în epoca modernă.

Potrivit legendelor antice, păsările din insulă își înmuiau penele în apa mării, dădeau ocol templului stropindu-l cu picături dar nu îndrăzneau niciodată să zboare deasupra acestui sanctuar. („În Pont nicio pasăre nu poate zbura peste templul cel sacru din insula în care e îngropat Ahile”).

În 1823 rușii au descoperit pe insulă ruinele unui mare templu de marmură albă iar arheologul german Ulrich Kohler le-a studiat. Chiar și la acea dată, zidurile edificiului erau impresionante, ruine încă înalte de 2 metri. Se spune că fiecare latură a templului măsura 30 de metri.

Anticii ne vorbesc așadar despre un oracol și un templu al lui Ahile dar mai ales despre sacrificiile făcute în cinstea eroului devenit nemuritor (sacrificii umane și animale).

Legat de sacrificiul uman, încheiem cu relatările făcute de alți doi scriitori antici, Maxim din Tyr și Philostrat. Este practic o legendă…

Se spune că un negustor poposea des pe Leuke unde era primit foarte bine de Ahile. Într-o zi acesta l-a rugat pe muritor să îi facă un serviciu: să îi aducă din Ilion o anume fată troiană, din familia lui Hector. Negustorul a crezut că Ahile era îndrăgostit de fată. Omul pleacă în Ilion și după câteva luni se întoarce cu acea tânără. I se poruncește să țină fecioara pe corabie. Negustorul vine la templu, unde este ospătat de Ahile. La plecare este încărcat cu daruri și i se poruncește ca înainte de plecare să lase fata pe țărm. Când corabia de îndepărtează de insulă, negustorul vede de pe punte cum Ahile se repede asupra fetei (care striga îngrozitor) și o sfâșie în bucăți, asemenea unei fiare. În acest fel, se pare, Ahile s-a răzbunat (și după moarte) pe neamul lui Hector, cel ce i-l ucisese pe iubitul său Patrocle.

Bibliografie – FONTES I, Analele Dobrogei seria veche 1924

sursă foto – thorsvaldsensmuseum.dk – Achilles meet Priam, king of Troy