Fibula a fost descoperită în anul 1980 pe teritoriul localităţii Dulceanca (com. Vedea, jud. Teleorman), la mică distanţă de situl arheologic datat în sec. III d.Hr., cercetat de către arheologul Suzana Dolinescu-Ferche între anii 1963-1966.

Fibula este de bronz, are o lungime de 3,8 cm şi o greutate de 7 g. Deși acul lipsește, este într-o stare destul de bună de conservare. Arcul este modelat în formă de pasăre, posibil un porumbel. Pasărea este redată realist, corpul fiind alungit, gâtul este scurt, arcuit, capul mic iar ciocul de mici dimensiuni este îndreptat în jos. Coada este scurtă şi lată, orientată oblic în sus. Aripile sunt strânse pe lângă corp iar penele aripilor sunt redate prin incizii oblice.

Acest tip de fibulă este cunoscut în literatura de specialitate sub numele de „fibulă porumbel” – „Taubenförmige Fibeln” și evoluează din al doilea sfert al sec. I şi până la mijlocul sau sfârşitul sec. III d.Hr.
Fibula de la Dulceanca a fost adusă posibil din castrul de la Roşiorii de Vede, situat pe Valea Urluiului. Acesta se afla la cca. 12 km distanţă şi făcea parte din sistemul de fortificaţii ce formau limesul transalutan.
Fibula ornitomorfă de la Dulceanca se încadrează într-un tip de obiecte ce au o istorie destul de complexă, fiind întâlnite la celți, etruscii, romani, vizigoţi, ostrogoţi şi franci. Ultimele din acest tip au fost întâlnite în Europa nordică, la vikingi, pe parcursul sec. VIII-XI d.Hr

Sursa: Muzeul Județean Teleorman