Lipsa cărţilor de cult în limba română în Basarabia sub dominaţia Imperiului Rus au impus autorităţile ecleziastice din Chişinău să dispună reluarea tipăririi acestora. După o perioadă de criză, prin care trecuse activitatea tipografică din cadrul Eparhiei Chişinăului şi Hotinului, în anul 1853 este reanimată activitatea acesteia. La indicaţia episcopului Irinarh Popov, Direcţia Economică a Casei Arhiereşti dispune procurarea utilajului nou pentru tipografie (caractere de diverse mărimi), vopsea, hârtie, precum şi mărirea statelor angajaţilor. Urmează un avânt în munca editorială a tipografiei, care a fost însoţit de multiple apariţii tipografice.
Evanghelia în limba română, apărută în anul 1855, a fost cea de-a treia lucrare tipărită la Tipografia Eparhială, redeschisă în anul 1853. Tărăgănarea apariţiei cărţii timp de doi ani a fost influenţată de problema hârtiei de calitate, necesară pentru editarea tipăriturii. Anume lipsa ei a influenţat şi tirajul cărţii ce a apărut doar în 603 exemplare (iniţial erau prevăzute 1000 exemplare). În calitate de original pentru tipărirea Evangheliei de la Chişinău din 1855, a servit Evanghelia de la Buda din 1812.
Primele două file din începutul Evangheliei, pentru a fi trimise proprietarului de hârtie din Varşovia, au fost culese şi scoase de sub tipar la 29 iunie 1853. Au fost procurate caracterele pentru tipar, iar pe pagina a doua (verso) a fost imprimată gravura Sf. Ioan Bogoslovul. Modelul de tipar a fost expediat unui negustor din Polonia, iar la 1 ianuarie 1855 a fost încheiat un contract de muncă cu Valico Sobelman, care se obliga să facă legătura cărţii la un preţ de 80 cop./argint fiecare.
Unele exemplare din ediţia Evanghelia de la 1855 au fost îmbrăcate ulterior cu ferecătură de argint, ceea ce confirmă semnificaţia sacră a cărţii, precum şi rolul esenţial în gestica rituală.
Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei este deţinător a Evangheliei tipărită la Chişinău în anul 1855 (trei exemplare), cercetată şi valorificată de regretata dr. Maria Danilov. Volumul expus este unul de excepţie şi se deosebeşte de celelalte exemplare prin ferecătura din argint. Picioruşele, plăcile metalice, gravate cu chipurile evangheliştilor plasate pe colţar, medalionul Răstignirea lui Hristos amplasat la centru, au imprimat marca meşterului marcator, titlul argintului „84” şi imaginea unui stejar încadrat în scut. În urma cercetărilor s-a constatat că ferecătura a fost executată de un meşter local, iar imaginea „stejarului în scut”, care a fost stema judeţului Orhei, ne permite să afirmăm că ferecătura a fost confecţionată la un atelier din localitate, existenţa acestuia la mijlocul secolului al XIX-lea fiind confirmată în literatura de specialitate.
Cărţile de lectură duhovnicească tipărite la Chişinău în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, prezente şi în patrimoniul Muzeului Naţional de Istorie a Moldovei, conferă tiparului, cât şi artei decorative a cărţilor o semnificaţie deosebită: continuitatea tradiţiei spirituale a neamului românesc din Basarabia secolului al XIX-lea.
SURSA: Muzeul Național de Istorie a Moldovei
