La șase ani după unirea, alipirea sa la România, Dobrogea era încă un ținut cu multe taine. Potrivit unor surse ale vremii (*), pe teritoriul dintre Dunăre și Mare trăiau 49.724 români, 31.114 tătari, 30.349 de bulgari, 15.877 turci, 16.668 ruși, 2874 evrei etc, 4015 greci (**) etc. Populația totală se ridica la 166.812, din care 64.912 erau în județul Constanța. Românilor băștinași (dicieni, turcuieni – cnf surse) li se adăugau cei veniți din Transilvania, Muntenia și Moldova.

Cele mai puternice comunități românești erau în Vest, pe linia Dunării, Nord și în Sud, atestate astfel de sute de ani de către călătorii străini ce ajunseseră în Dobrogea. În 1884, academicianul, istoricul, scriitorul, lingvistul și folcloristul Bogdan Petriceicu Hașdeu crează la îndemnul Ministerului Instrucției Publice un chestionar care îi va purta numele. Scopul acestuia este unul clar: de a afla date prețioase (etnografice, sociale, lingvistice etc) despre așezările și populația din Dobrogea. Un chestionar tip, cu 206 întrebări la care sunt invitați să răspundă învățători din comune, ca reprezentanți și cunoscători ai populației din acele zone.

Astăzi ne vom referi la întrebări referitoare la unele credințe, obiceiuri și superstiții din județul Constanța. Întrebările 141 – 161 fac referire la Drăgaică, la Strigoi, Vârcolaci, Ursitoare, Iele, Paparude, Sburător etc, și cum sunt aceste eresuri și obiceiuri văzute de fiecare comunitate în parte.

În comuna Ciobanu, vârcolacii sunt „copii născuți de fete mari, care mor și devin animale sfâșcietoare ce mănâncă luna”. În timpul unei eclipse, locuitorii purtau câte un clopoțel sau băteau în oale iar zgomotul alunga vârcolacii. La Gârliciu li se spunea și pricolici și se credea că sunt „făcuți din copii născuți și omorâți de unele fete mari, în ascunsu” și care apoi mâncau soarele și luna. La Rasova exista aceeași credință a astrelor mâncate de vârcolaci, ca explicație a eclipselor. La Dunăreni (Mârleanu), oamenii trăgeau cu pușca pentru a-i speria. La Beilic (Viile, comuna Ion Corvin), „svercolacii” erau copii de “neleaptcă” (fată mare sau virgină). La Topalu, vârcolacul era ca un “pesce”, care înghițea parțial luna iar din ea curgeau lacrimi de sânge

Deochiul este văzut în comuna Dăeni ca „uitarea cu ochi răi a celor întorși de la țâță”. Ca să scapi de deochi (dioche) trebuia să chemi babele satului, care îl descântau pe bolnav cu apă neîncepută (prima cană de apă luată dimineața). În „apa neîncepută” se aruncau cărbuni aprinși, apoi bolnavul era spălat. Apa se arunca la final la „țâțâna ușei” și pe un câine din ogradă. Dacă se scutura câinele, imediat îi trecea și bolnavului deochiul. La Ciobanu se folosea și un cuțit și se spuneau cuvintele „fugi deochiu dintre ochiu”.

La Parachioi (Satul cu Bani, azi Băneasa), de Drăgaică, fetele se îmbrăcau în cele mai frumoase haine „de a loru” și jucau pe la casele vecine. La Dunăreni, ele erau câte patru, însoțite de un tânăr care cânta la fluier și le acompania la horă. Două dintre ele „portă pe cap” marame albe cu care își acoperă fața. Același obicei era și la Rasova dar uneori erau câte șase, unele din ele încinse cu brâu roșu. Aici, ele se învârteau în horă de trei ori și îl plăteau apoi pe „fluerar”, „mai mult cu miere”. La Beilic, una din fete este costumată precum o mireasă.

La Topalu exista și o legendă stranie legată de Drăgaice. Povestea spunea că două fete s-au întâlnit la răspântie, s-au luptat de moarte cu cuțitele și au murit amândouă în urma rănilor. Învățătorul Mihăilescu menționează că în 1874 mai multe fete din Topalu au făcut două tabere și „se bătiu groaznic”. Un obicei similar legat de Drăgaice este menționată și la Ciobanu.

În toate satele românești există credința în Strigoi. La Parachioi – Băneasa „poporulu povestesce despre strigoi: când omul înjură, adică jură pe nedreptu, când more se face strigoi. Din mormânt iese în chip de fluture, suge inima vitelor, care mor”. Pentru a-l prinde se aruncă spre el cu icoană de prun iar aceasta urmărește strigoiul până îl prinde!. La Dunăreni, strigoii sunt copii nelegitimi care după ce mor, vin noaptea, să facă rău. La Beilic se vorbește că Stafia este suflet de copil de fată mare și că strigoiul este un animal, cum este „pisica ce trece peste mortu”. La Ciobanu, strigoi sunt oamenii morți ce înviază și se arată sub diverse forme. Strigoaicele se numesc „Marțiseară”. Doar la Dăeni este menționat și modul extrem de a scăpa de strigoi: oamenii îl citesc pe defunct la popă, apoi „bat în mijlocul mormântului un par cu vârful înmuiat în zamă de usturoi, se înfige în inimă până se aude o țiuitură”, semn că mortul nu mai iese.

Mai peste tot Dracul este “credut ca om negru, cu coadă, cu coarne, ce chinuiesce” pe cei suferinzi. Este „făcătorul tuturor răutăților„ seamănă cu capra” sau are „tichie”. Unii cred că doar Sfântul Ilie îi vine de hac, căci îl trăznește și îl omoară.

Ursitele sunt ființe ce „asistă la nascerea copiilor, ursind norocul nou-născutului, îmbrăcat de mumă cu cămașă nouă”. În unele sate, oamenii credeau că vin și stau trei zile. În altele, Ursitoarele vin chiar în prima noapte de după naștere, fie la fereastră, fie chiar în casă, unde familia le-a pregătit pe o masă de mâncare și de băut („strachină cu pâine, sare, zahăru și un pahar de rachiu”. La lumina unei lumânări ele se ospătează apoi ursesc.

Ielele sau Dânsele sunt fete sau femei, mereu frumoase (frumoasce), care joacă pe drumuri și la răspântii. Ele fac rău: „dacă cineva le întâlnesce rămâne beteag și mai că nu se vindecă”. La fel li se întâmplă celor care calcă pe unde au pășit Ielele. Uneori, lumea le vede ca „boale provenite din vânturi rele”.

Paparuda sau Papaluga este obiceiul de inovocare al ploii cunoscut și astăzi. În unele sate „ a 3-a zi după Pasci, copii de țigani (Fete) se îmbracă cu verdeață, joacă din casă în casă, gazda le tornă apă” și le cerne în capă făină prin sită, semn ca ploaia să pice deasă așa cum cade făina prin sită. În alte sate, o singură fată, tot de țigan este împodobită cu burieni, este udată cu apă, dansează în fața căruței sau e dusă pe la case, unde inovă ploaia.

Este menționat și obiceiul Caloianului (Caloenu). Se face chip de om se îngroapă într-o răspântie, a doua zi este scos. „Una face pe Preotul, alta pe dascălul iar a treia urmează Caloianul făcând pe Bocitoarea. Ajuns cortegiul la o gârlă, Caloeanul este aruncat în apă iar fetele se udă unele pe altele.

Sburătorul este flăcăul, fantoma flăcăului (uneori Sburătorul poate fi fata) neîmplinit în dragoste și care se întoarce să își bântuie, în vis, noaptea jumătatea, răzbunându-se și făcându-i rău. De cele mai multe ori, jurămintele sunt date dar unul din iubiți se căsătorește cu altă persoană iar asta declanșează „blestemul”. În unele case, spiritul Sburătorului intră în casă prin coș și ajunge în odaia fetei, pe care o torturează. Uneori fata moare sau rămâne neputincioasă și bolnăvicioasă toată viața…

(Va urma)

Bibliografie

Sursă principală

– Gheorghe Dumitrașcu, Liliana Lazia „ Dobrogea 1884-1885 în 31 de răspunsuri ale comunelor la Chestionarul Hașdeu”, prefață de Corina Apostoleanu; Editura Ex-Ponto, Constanța – 2010.

Surse secundare

• Căpitanul M.D Ionescu – „Dobrogia în pragul veacului al XX-lea”, 1904 (reeditată)

• Dobrogea (1878 – 1928) – 50 de ani de viață românească

• Florea Alexandru – Antologie de folclor dobrogean, Constanța 1980

• Nazarettean A. I – Notițe istorice și geografice asupta provinciei Dobrogea, Tulcea, 1882

Mențiuni –

Actualul material acoperă doar o parte dintre întrebările existente în Chestionarul Hașdeu (întrebările 141 – 161 – legate de credințe populare și tradiții).

Informațiile și termenii citați aparțin învățătorilor din comunele menționate. Citatele aparțin acelorași surse.

Cei care au răspuns și sunt citați în material sunt următorii învățători: Ionu Negrescu (Parachioi – Băneasa); Gh. A. Eftușescu (Ciobanu); F. Ionășescu (Enășescu) (Dăeni, apare și ca Dăieni – la acea vreme în jud. Constanța dpdv. administrativ); Atan. Vasiliu (Dunăreni – Mârleanu); D. Gavrilescu (Gârliciu), C.Măldărescu (Rasova); C.Mihăilescu (Topalu).

Au fost exceptate unele localități, asupra cărora vom reveni în materiale ulterioare, legate de alte subiecte din chestionar.

Mențiune –

* – Datele privitoare la populația Dobrogei îi aparțin lui Nazerettean A.I

** – Numărul etnicilor greci este dat de MD Ionescu, referindu-se însă la anul 1880

sursa foto – deschidere – cimec.ro/etnografie – Tarani

foto interior – Docslide – documents.tips – preluare din documentul pdf: „Notițe istorice și geografice asupra provinciei Dobrogea” – Nazarettean, 1882

[codepeople-post-map]