Portul Constanța s-a dezvoltat foarte mult în primele decenii ale secolului XX. Prima instituție de navigație civilă românească, Serviciul Maritim Român (SMR) fusese înființat în 1895, avea sediul la București dar baza navală se afla, evident, în cel mai mare oraș al Dobrogei. Din primul an de existență, SMR deservește, prin flota sa, rute maritime orientale, în Marea Neagră, Mediterană și nu numai. Existau mai multe vapoare poștale (Regele Carol, Principesa Maria, România, Împăratul Traian, Dacia) dar și nouă cargoboturi (Durostor, București, Iași, Constanța, Dobrogea etc).

La jumătatea anilor 20, navele SMR efectuau regulat câteva curse. La bordul vaselor poștale urcau atât turiști, cât și oameni de afaceri de diverse naționalități. Vasele românești erau moderne și aveau „viteză și instalațiuni moderne, oferă publicului voiajul cel mai scurt și mai confortabil spre Orient”.

Una dintre liniile preferate era Constanța – Constantinopole (Istanbul) – Pireu iar vasele plecau în fiecare zi de marți, la ora 23.00. Se ajungea la Constantinopole miercuri la ora 14.00, unde rămânea o noapte iar vasul pleca apoi spre Pireu, stația terminus, unde ancora sâmbătă dimineață.

Fiecare vas poștal românesc avea trei clase și prețurile pentru un loc difereau în funcție de acestea (6000, 4000, 1000 lei tot traseul sau 3000, 2000 și 500 lei până la Constantinopole). Un dus – întors la prima clasă costa 12.000 lei.

A doua rută preferată era Constanța – Constantinopole – Jaffa iar vasul care deservea linia, pleca o dată la trei săptămâni, vinerea. Portul Jaffa (astăzi în Israel) făcea parte în acea perioadă dintr-o zonă a Palestinei, aflată sub protectorat civil britanic.

Pentru Jaffa existau patru clase (trei clasice și o clasă I specială). Cel mai ieftin bilet pentru Jaffa, la clasa a III-a costa 2800 de lei iar cel mai scump (la specială) – 16.000 de lei.

Pe vasele poștale românești se aflau cabine speciale și de lux iar „pentru fiecare pat se încasa biletul plus un supliment de 10-25%”. Doar cei cu bilete de clasa I puteau lua masa la restaurantele de pe vas. Echipajele vaselor poștale erau formate la început de foartte mulți străini dar treptat, elementul românesc începe să crească urmând să devină majoritar. În 1925, în frumos sediu de pe strada Traian funcționau Școala Navală și Institutul Maritim (azi Muzeul Marinei). Încă din 1909 Constanța se mândrea cu Școala superioară de Marină, prima instituție de învățământ superior din Dobrogea.

Dezvoltarea transportului maritim era strâns legată de cea a transportului feroviar. Pentru pasagerii care ajungeau în Portul Constanța existau legături spre București.

Nu doar călătoriile maritime pe rutele orientale erau la mare căutare. Pentru vilegiaturiștii cazați la Constanța exista mereu posibilitatea unei plimbări cu mici ambarcațiuni. O călătorie putea ajunge la 300 de lei pe zi, 12 ore iar noaptea tariful era dublu, pnetru cei ce doreau să admire, din larg, luminile orașului… (Va urma)

Foto 1 – Vaporul Dacia (carte poștală), Foto 2 Scoala Navala si Institutul Maritim (azi Muzeul Marinei Constanta)

Bibliografie –

Ghid ilustrat Constanța și împrejurimile (citatele provin din aceeași sursă)

Enciclopedia Romaniei

Anton Bejan – Dicționar enciclopedic de marinărie