În urmă cu aproape două milenii, câteva dintre cele mai importante legiuni ale Imperiului Roman au fost trimise în Scytia Minor (Moesia Inferior, Dobrogea de astăzi), pentru a menţine controlul în provincie şi pentru a o apăra pe aceasta de atacurile barbarilor vecini. Una dintre cetăţile în care au fost cantonate puternice forţe militare a fost Troesmis (municipiu de rangul II), ale cărei ruine pot fi observate şi astăzi în apropierea comunei tulcene Turcoaia. Sediu al celebrei Legio V Macedonica şi casă pentru trupe din legiunile I Italica şi mai apoi II Herculia, Troesmis a fost în ultimele două secole şi jumătate, una dintre ţintele predilecte ale vânătorilor de comori. În secolul XIX, companiile străine sustrăgeau fără ruşine vestigiile antice. Nu vorbim astăzi despre jaful din epoca modernă, despre furtul plăcilor de bronz de peste 100 de kilograme fiecare, care conţineau legile oraşului Troesmis. S-a scris mult în presă despre asta, în ultimii ani… Astăzi ne întoarcem în timp pentru a povesti despre faptele comise în secolul XIX şi despre o revoltă inedită…
Mare parte din pietrele ce formau altădată o cetate au fost furate la sfârşitul secolului XIX. Înainte de Războiul de Independenţă, o companie străină numită Desire More a luat în concesiune de la Imperiul Otoman o suprafaţă mare de teren în zona Turcoaia, iar aceasta conţinea şi situl arheologic. Străinii ar fi trebuit, conform contractului, să execute lucrări agricole. Nu s-au limitat însă la asta şi ani buni, până în 1882 (după Independenţă), au sustras cantităţi uriaşe de piatră din cetate, pe care au vândut-o ca material de construcţii la Galaţi şi Brăila. Când aceste fapte au fost descoperite, cei care au luat atitudine nu au fost nici membrii autorităţilor şi nici reprezentanţii Comisiei Dunărene, ci etnicii musulmani care locuiau în zona Igliţa – Turcoaia. Aceştia s-au revoltat şi a fost nevoie de intervenţie armată pentru ca situaţia să poată fi controlată.
Marile puteri care controlau economia României şi a Dobrogei în secolul XIX (înainte de Războiul de Independenţă) erau foarte interesate de vestigiile antice de aici. La adăpostul interesului lor pentru cultură, vesticii au sustras numeroase inscripţii şi de la Troesmis şi le-au trimis în marile muzee ale Vestului. În jurul anului 1860, nu mai puţin de 24 de inscripţii epigrafice de la Troesmis au fost trimise la Paris, patru dintre ele fiind ulterior publicate de marele istoric Theodor Mommsen, specialist în istoria Imperiului Roman. Între anii 1861 – 1867, o echipă condusă de istoricii Boissiere şi Eric Desjardins au ridicat din cetate 55 de inscripţii latine, pe care le-au trimis de asemenea în Hexagon. Istoricul român Grigore Tocilescu a salvat unele inscripţii dar a reuşit acest lucru distrugând zidurile antice, pentru că, la un moment dat, (prin veacul al cincilea) aceste piese epigrafice din secolele II – III erau folosite ca materiale la reconstrucţia cetăţii.
Municipiu de rang doi, Troesmis i-a găzduit pe militarii Legiunii a V-a Macedonica timp de mai bine de jumătate de secol, între anii 107 şi 161 d.H (din 166 se mută oficial la Potaissa). Izvorul antic Notitia Dignitatum ne relevă de asemenea faptul că în secolul IV, între anii 337 şi 361, aici se afla cantonată Legio V Herculia. Situl de astăzi aminteşte vag de marea cetate de altădată. Ruinele răzleţe sunt năpădite de bălării. Şantierul arheologic are trei părţi componente, Aşezarea Civilă datată secolele II-IV, aceasta fiind străjuită de Cetatea de Vest (sec 4-6) şi de Cetatea de Est (sec.V). Specialiştii sapă rar, pentru că statul nu alocă decât sume ridicole pentru cercetare sistematică…

sursa foto / tabula peutingeriana / apar si cetatile din Moesia Inferior (Scytia Minor) Troesmis (Turcoaia / Igliţa), Arrubium (Măcin), Noviodunum (Isaccea), Tomis etc

[codepeople-post-map]