Povestea acestui lăcaș de cult a început cu un turc bogat pe nume Nasuf, căruia oamenii îi spuneau Cel Negru (Cara). Acesta s-a stabilit în zonă la începutul sec.XIX și a întemeiat așezarea care, până să devină Istria, a fost cunoscută ca fiind Caranasuf.
La ceva timp după întemeierea așezării, aici au sosit și 54 de familii de bulgari ortodocși, refugiați din Sudul Basarabiei. Localitatea formată din turci, bulgari și români s-a dezvoltat continuu, dar creștinii aveau un mare păs: în sat nu exista o biserică în care să poată ține slujbe. Comunitatea a făcut atunci o cerere prefectului de Babadag, Asan Beiu, iar acesta, în 1857, le-a dat aprobarea de a ridica o biserică, impunând însă câteva reguli foarte clare. Mai întâi, biserica trebuia să fie semi-îngropată, pentru că Imperiul Otoman nu accepta ca o clădire a creștinilor să fie mai înaltă decât geamiile musulmanilor. De asemenea, biserica nu trebuia să aibă turlă, să nu fie pictată în exterior și să nu aibă clopot și clopotniță. Ortodocșii s-au conformat, iar temelia s-a turnat la aproape un metru adâncime sub nivelul solului. Pe vremea aceea se știa de existența ruinelor romane, chiar dacă nu fusese făcută identificarea Histriei, care a fost realizată de Vasile Pârvan, în 1914. Oamenii au mers la cetate și au luat de acolo piatră pentru construcția bisericii lor, aducând-o în căruțe trase de boi. Ea este în formă de cruce, cu ferestre mici, neavând însă din exterior forma unui lăcaș ortodox. Ingeniozitatea creștinilor a dus la crearea unui sistem inedit de sonorizare: în ziduri au fost îngropate 52 de amfore, aduse tot de la ruine, care au condus la o rezonanță aparte. Cupola bisericii este susținută de 6 trunchiuri de stejar cu capiteluri romane și grecești de aceeași proveniență sus-menționată. Icoanele și catapeteasma au fost pictate de pictorul Ștefan Zahariev, iar biserica a fost terminată în 1860, fiind sființită patru mai târziu. Cu peste un secol și jumătate de existență Biserica Îngropată de la Istria/Caranasuf este un monument istoric inedit, în care se continuă oficierea slubelor și care a devenit în același timp un obiectiv turistic care nu trebuie să lipsească de pe itinerariul celor ce vizitează Dobrogea noastră…
Sursă foto deschidere și galerie – Ionuț Druche
