Marele poet francez, iniţiator al romantismului liric din Hexagon şi activ membru al Revoluţiei din 1848 a fost timp de câţiva ani proprietarul unei cariere de piatră din Nordul Dobrogei. După înăbuşirea revoluţiei de la Paris, Alphonse de Lamartine a fost ruinat şi decăzut din funcţiile administrative deţinute. Rămas fără nicio sursă de venit, poetul a găsit o soluţie ingenioasă pentru a-şi reface veniturile. A scris o singură poezie, Les Orientalis, pe care a trimis-o cadou sultanului Albdul Medgid, Imperiul Otoman fiind la acea vreme un aliat tradiţional al Franţei. Întemeietorul Medgidiei, un om cultivat şi iubitor al artelor a apreciat foarte mult poemul primit, l-a invitat pe Lamartine la Istanbul şi i-a cerut să îi spună ce recompensă ar dori pentru un dar atât de frumos. Pragmatic, Lamartine a solicitat o concesiune de teren în vederea exploatării iar Abdul Medgid i-a oferit două suprafeţe de pământ, prima în apropierea Smirnei (vechiul Efes, actualul Izmir) iar cea de a doua în Dobrogea. Aşa a ajuns poetul să fie concesionarul pe 30 de ani al unei cariere de piatră din Munţii Măcinului. Şi-a numit un administrator, Raymon iar acesta a angajat zeci de muncitori români pentru desfăşurarea activităţii. Piatra extrasă de la Măcin a fost vândută englezilor de la DBSR Kustendge (Danube Black Sea Railway Constanţa), care au construit în 1860 prima cale ferată de pe teritoriul istoric al României (Dobrogea va fi alipită ţării abia în 1878), Cernavodă – Constanţa. Afacerea din Dobrogea l-a ajutat pe Lamartine să îşi revină din punct de vedere material. A corespondat ani buni cu administratorul său şi şi-a propus să ajungă în Dobrogea pentru a-şi vedea cariera dar şi pentru a vizita locurile acestea frumoase de care auzise de la prietenii săi români (ex Nicolae Bălcescu). A murit însă în 1869, chiar înainte de planificata excursie în provincia noastră dintre Dunăre şi Mare. Cariera a fost apoi vândută de moştenitorii săi iar muncitorii români şi străini au continuat să scoată piatră din Muntele pe care l-au numit mulţi ani Muntele Francezului…
Bibliografie – Pontica XXI, Analele Dobrogei (1920 -1938)
sursă foto – republique-des-letters.com
[codepeople-post-map]
