Domnitorul Alexandru Ioan Cuza promulga, la 24 iulie 1864, Înaltul Decret Domnesc nr. 892, prin care se producea unirea celor două structuri grănicereşti din Moldova şi Ţara Românească. El considera grănicerii ca fiind o armă importantă şi bine instruită care, pe lângă executarea pazei frontierei în schimburi istovitoare contra unei plăţi care le ajungea cu greu să-şi întreţină familiile, constituia o forţă înarmată demnă de luat în seamă şi, totodată, avea un rol hotărâtor în pregătirea militară a cetăţenilor din localităţile limitrofe cu graniţa, făcându-i apţi de încorporare în unităţile de infanterie, în caz de război.

Cu puțin timp înainte de Unirea de la 1859, spre sfârşitul secolului al XVIII-lea şi începutul celui de-al XIX-lea, în structura organizatorică a slujitorilor de la hotarele țărilor române apar unele schimbări. În Ţara Românească, Constantin Mavrocordat înfiinţează “Corpul slujitorilor de graniţă”, unii numiti “focşănlăi” spre Moldova şi alţii “martologi” spre Oltenia. Apoi, de-a lungul Dunării, între Vârciorova şi Brăila, trei regimente (polcuri) au sarcina atât de semnalare a trecerii unor persoane nedorite în ţară, cât şi de prevenire a transmiterii unor boli contagioase din Orient spre centrul Europei, în cadrul aşa-numitului “cordon de carantină”.

Cuza a considerat că organizarea unitară a grănicerilor români trebuia făcută neîntârziat, datorită decalajului organizatoric şi funcţional al acestora din Muntenia şi Moldova. La 24 iulie 1864, el a semnat şi a intrat în vigoare Decretul Nr. 892, prin care corpul grănicerilor, de dincoace şi de dincolo de Milcov, unificat, făcea parte integrantă din armată, aflându-se sub autoritatea nemijlocită a Ministerului de Război. El era organizat pe patru Inspectorii: Bucureşti, Iaşi, Piatra-Neamţ şi Piteşti, structurate pe câte zece batalioane, fiecare cu câte două-patru companii.

Legea prevedea să fie recrutaţi din locuitorii satelor de frontieră, cu vârsta între 20 şi 26 de ani; durata serviciului la grăniceri era de 6 ani, timp în care se găseau o săptămână în misiuni de pază la pichete şi două săptămâni acasă. S-a permanentizat pregătirea lor pe serii în tabăra Cotroceni. Instrucţia continua apoi în satele pichetaşe, după normele stabilite în Legea 1850, sub comanda comandanţilor de campanii şi batalioane, iar în pichete, sub comanda gradaţilor din armata activă. La fiecare batalion, s-a prevăzut, în statul de organizare, câte un locotenent „cu armarea”, care pregătea ofiţerii, subofiţerii şi gradaţii de la batalion, companii şi pichete, în ce priveşte cunoaşterea, întreţinerea şi folosirea armamentului, instrucţia focului şi tragerile, precum şi metodica instruirii de către aceştia a grănicerilor civili din subunităţile de frontieră în afara pregătirilor în serii din tabăra Cotroceni, pe baza unor programe speciale.

Prin acest document juridic de importanţă naţională, s-a încheiat şi provizoratul dispozitivului de pază la frontiera cu Imperiul Rusiei pe Prut şi în sudul Basarabiei, dispozitiv care a fost creat între anii 1856-1864 la început cu caracter provizoriu, deoarece, pe timpul aplicării Regulamentului Organic, frontiera de pe Prut era nepăzită, în perspectiva anexării la Rusia a Principatului Moldova, iar cea din sudul Basarabiei a existat doar după anul 1856.

”Noi Alecsandru Ioan I

Cu mila lui Dumnezeu și voința Națională,
Domnul Principatelor Unite Române

La toți de față și viitori sănătate!
Asupra raportului Ministrului Nostru Secretar de Stat la Ministerul de Resbel.
Luând în considerație avantajele ce aduce sistemul dupe care se află organizați grănicerii de dincoace de Milcov, prin care se va unifica organizarea puterii armate în toată România.
Am decretat și decretăm:
Art.1 Se înființează în România de peste Milcov grăniceri organizați și administrați ca cei de dincoace de Milcov
Art.2 Toți grănicerii întruniți din România se vor împărți în patru inspectorii:
Rezidența inspectorii 1 va fi la Giurgiu
Rezidența inspectorii 2 va fi la Iași
Rezidența inspectorii 3 va fi la Piatra
Rezidența inspectorii 4 va fi la Pitești
Art.3 Inspectoriile se vor compune după cum urmează:
Inspectoria I, de 4 batalioane, având Stat-Major lor.
1. Batalion la Calafat
2. Batalion la Giurgiu
3. Batalion la Brăila
4. Batalion la Ismail
Inspectoria II, de 2 batalioane, având Stat-Major lor.
1. Batalion la Bolgrad
2. Batalion la Ştefăneşti
Inspectoria III, de două batalioane, având Stat-Major lor.
1. Batalion la Fălticeni
2. Batalion la Ocna
Inspectoria IV, de două batalioane, având Stat-Major lor.
1. Batalion la Predeal
2. Batalion la R. Vâlcii
Art.4 Şi cei din urmă; Ministrul Nostru de Resbel, este însărcinat cu
executarea ordonanţei de faţă.
ALECSANDRU IOAN I
MINISTRU DE RESBEL
General MANU
Nr. 892
24 iulie 1864”

Sursa: Istoria Grănicerilor și a începutului Poliției de Frontieră