Pe 15 aprilie 1944, se produce al doilea mare bombardament anglo-american asupra Bucureştiului. Clădirea Universităţii a fost distrusă parţial.

Cel de-al treilea bombardament de zi aliat, din 15 aprilie 1944, produs asupra Bucureștiului și orașului Ploiești, în special zona petroliferă, în principal a avut magnitudinea însumată a primelor două. Aceleași ținte au fost atacate, dar acum simultan:257 de bombardiere și 187 de avioane de vânătoare pentru bucurești și numai 137 de bombardiere pentru Ploiești. Atacul a folosit pentru prima dată un sistem de radar nou, de vizare a țintei prin plafonul de nori, dar sistemul fiind mult prea nou, bombele nu au ajuns acolo unde trebuiau, adică în Gara de Nord, ci chiar în centrul orașului. Exact la fel s-a întâmplat și la Ploiești.

Deși s-au apărat cu mai mult de 50 de aparate grupate pentru fiecare oraș, românii și germanii nu au reușit să doboare decât 4 bombardiere și 4 avioane de vânătoare la București și 3 bombardiere la Ploiești.

„Contactul ce-l au ofițerii și soldații germani cu publicul în adăposturile comune, dar mai ales după ieșirea din adăpost, când aceștia datorită firii lor sau obișnuinței lor privesc dezastrul cu indiferență, provoacă murmure și manifestări din ce în ce mai accentuate. […] În legătură cu această chestiune se afirmă că ar fi necesar ca de comun acord autoritățile militare române și comandamentul German să dispună ca ofițerii germani să evite contactul cu populația civilă în timpul și chiar imediat după atacurile aeriene, pentru a se evita provocațiuni și dintr-o parte, și dintr-alta” se consemnează într-o notă a serviciului românesc de informații, cu referire la situația din București, în vreme ce, despre Ploiești, starea lucrurilor este diferită – „O atmosferă de ostilitate împotriva germanilor este tot mai vădită”.

SURSA: Historia