Răsfoind ziarele din perioada decembrie 1969 – ianuarie 1970, printre articolele cu titluri precum „Deschiderea lucrărilor Plenarei C.C. al P.C.R.” sau „Hotărârea Consiliului de Miniștri privind generalizarea experimentării noului sistem de salarizare și majorarea salariilor în întreprinderile constructoare de mașini” sunt și materiale, mai scurte sau mai ample, despre un avion al companiei Tarom care a efectuat un zbor în jurul lumii.
Evenimentul s-a desfășurat între 11 decembrie 1969 și 07 ianuarie 1970.
„Astăzi pleacă într-un zbor în jurul lumii un avion IL-18 al companiei aeriene TAROM, având la bord 56 de turiști străini. Avionul va zbura pe următorul itinerar: București — Teheran — Karachi — New Delhi — Bangkok — Singapore — Hong Kong — Tokio — Honolulu — Acapulco — New York — Las Palmas — Roma — Istanbul — București. Durata croazierei: 11 decembrie — 6 ianuarie. Cu prilejul acestui zbor, echipajele avionului, sub comanda pilotului șef Ion Alexandru, vor realiza câteva performanțe de zbor fără escală: Tokio — Honolulu, Las Palmas — Roma (circa 12 ore) etc.”, scria Informația Bucureștiului joi, 11 decembrie, 1969.
După ce în anul 1966, la opt ani de la înființarea companiei, avusese loc primul zbor transatlantic, acest zbor în jurul lumii mai înregistra o premieră, aceea a primului zbor transpacific făcut de o aeronavă Tarom.
Avionul a plecat de pe aeroportul Băneasa, actualul Aeroport Internațional Aurel Vlaicu, iar de-a lungul acestei călătorii de 47.000 km au avut loc câteva schimbări față de planul inițial. În aceeași publicație, în numărul din 23 decembrie 1969, se precizează: „Inițial, itinerarul prevedea escale pe care, în timpul zborului, date fiind condițiile favorabile de navigație și interesul de a prelungi alte escale în centre urbanistice mai atractive pentru șederea turiștilor, la solicitarea acestora și cu aprobarea conducerii Tarom, obținută pe parcurs — comandantul expediției bucureștene a propus să le ocolească prin prelungirea unor etape de zbor continuu. Astfel, plecat spre Teheran, echipajul bucureștean n-a mai aterizat și a realizat zborul direct spre Karachi (4625 km). De aici s-a zburat la New Delhi, într-o escală prelungită. De la New Delhi, aviatorii români au decolat spre Rangoon și apoi la Bangkok, de unde s-au îndreptat către Hong Kong, survolând direct Singapore, pe o distanță de etapă prelungită la 5119 km, de unde au decolat spre Tokio, încheind astfel o nouă etapă de zbor de 3120 km.”
Transportând turiști turci care și-au achiziționat excursia prin ONT, aeronava Tarom avea un echipaj alcătuit din 13 membri: „12 bărbaţi şi o singură femeie: Ion Alexandru, pilotul şef al TAROM-ului, Ion Drăgănescu, comandantul detaşamentului IL-18 (ceea ce în limbajul aviației noastre de transport înseamnă comandantul flotilei de aeronave cvadrimotoare de cursă internațională și intercontinentală), Ionel Gavrilă, pilot instructor, Stelian Bănică, pilot instructor, Constantin Mănescu, navigator șef al Tarom, Gheorghe Tulbure, navigatorul Detaşamentului IL-18, Rusoiu Mihai, mecanic de bord, Mătase Dumitru, mecanic de bord, Rotaru Emilian, operator radio navigant instructor, Ştefănescu George, operator radio navigant instructor, Viorica Huţan, Ghergeliu Nicolae şi Dorin Răşină, stewarzi. La bord zboară şi inginerul Vasile Năstase, şeful exploatării TAROM, din partea organizaţiei noastre de transport aerian.” Echipajul era numeros, întrucât piloții lucrau în ture, pentru a asigura continuitatea călătoriei în jurul lumii.
Deși întoarcerea în țară a fost inițial prevăzută pentru 6 ianuarie 1970, aeronava a aterizat pe aeroportul Băneasa o zi mai târziu, pe 7 ianuarie.
Sursa: Arhivele Naționale ale României
