Pe vremea când Dobrogea era stăpânită de turci, în fața peşterii numită azi Gura Dobrogei, se afla un sat mare şi bogat. Locuitorii lui, despre care unii spun că erau găgăuți, iar alții cerchezi, aveau grădini frumoase, prisăci de albine, dar mai ales vite multe. Casele erau zidite la rând în lungul unor ulite aşternute cu pietre late şi mari, din care locuitorii din Târguşor, Casian şi Gura Dobrogei au cărat mai târziu cât au vrut. Satul de care vorbim a dispărut din cauza turcilor şi iată cum:

Pe vremea aceea, turcii trimiteau prin comune slujbaşi de-ai lor ca să strângă birul; dar, cum intrau în Gura Dobrogei, nu se mai ştia de urma lor, pentru că cerchezii sau găgăuții îi omorau şi le luau banii adunați din alte părți. Atunci autoritățile au trimis împotriva lor o seamă de ostaşi, dar aceştia n-au mai avut ce trece prin sabie, deoarece locuitorii, prinzând de veste, au fugit în Rusia, părăsind casele şi vitele în voia întâmplării.

Banii jefuiți se zice că-i ascundeau lângă peştera de la Gura Dobrogei, unde se află o comoară. Ei făceau aşa: puneau lirele turceşti într-un sac, apoi sacul, înfăşurat ghemotoc, îl ungeau bine cu ceară topită de albine şi-l îngropau la trei metri adâncime, într-un loc ce se află ceva mai spre amiazăzi de cişmeaua de la gura peşterei.

Un cioban din Târguşor a găsit în albia pârâiaşului ce iese din cişmea o mulțime de bani de aur, pe care i-a cules unul câte unul, căci erau risipiți, după cum îi împrăştiase şuvoiul apei, care, după o ploaie mare, surpase un mal. Ciobanul spune că banii erau unsuroşi. Mai sunt şi alţi oameni care au cules lire de acolo. Și s-au adunat în total vreo 70 de bucăți, pe care ciobanul le-a dat stăpânului său, iar acesta le-a arătat unui bătrân din Cavargic, de la care am aflat această poveste.

Legendă culeasă de Titus Cergău.

Sursa: Analele Dobrogei 1937, Anul XVIII