Pe 21 iulie 1919 se stingea din viață unul dintre cei mai mari generali ai Armatei Române din Primul Război Mondial, eroul de la Oituz și Mărășești, generalul Eremia Grigorescu, doborât de gripa spaniolă.

Eremia Grigorescu s-a născut în familia unui învățător de țară dintr-un sat de lângă Târgu Bujor, fiind cel mai mic dintre cei 4 copii ai familiei. A urmat școala primară și gimnaziul la Liceul Vasile Alecsandri din Galați, între 1870-1878, iar ulterior Liceul Național din Iași, între 1878-1881. În pofida dificultăților materiale cauzate de decesul timpuriu al tatălui său, reușește să-și finalizeze studiile gimnaziale și liceale. După susținerea bacalaureatului s-a înscris la Facultatea de Medicină și de Științe din cadrul Universității din Iași.

Pentru a se putea întreține în facultate a fost nevoit să dea meditații, prilej cu care a cunoscut-o pe viitoarea sa soție, Elena Arapu, care provenea dintr-o familie de militari. Acest fapt l-a determinat să renunțe la studierea medicinei și să aleagă cariera militară, în urma admiterii în anul 1882 la Școala Militară de Infanterie și Cavalerie, din București.

Sublocotenent la terminarea şcolii militare în 1884, Eremia Grigorescu a urcat în ierarhie, ajungând în preajma intrării României în Primul Război Mondial la gradul de general de brigadă. În 1916, se afla la comanda Diviziei 15 infanterie, care îşi avea sediul în Dobrogea. A participat la confruntările cu armata germano-turco-bulgară în sectorul Arabagi în august 1916. Figura legendară a generalului a început să se construiască însă, la porțile Moldovei, unde Eremia Grigorescu a condus bătălia de la Oituz în fruntea unităţii sale, care, sub deviza ”Pe aici nu se trece”, a fost supranumită ”Divizia de fier”.

Eremia Grigorescu a condus Armata I română în teribila bătălie de la Mărășești, care a repurtat una dintre cele mai strălucite izbânzi a războiului de întregire naţională. După încheierea luptelor, generalul a rostit aceste cuvinte memorabile:

„Timp de aproape două luni, prin rezistența îndârjită ce ați opus cu piepturile voastre la Mărășești și Muncelu năvălirii dușmanului cotropitor, ați făcut să se întunece visurile de cucerire ușoară a părții ce ne-a mai rămas din scumpa noastră țară. La Siret, în focul urii răzbunătoare, nesocotind lipsa sângelui, ați smuls biruința cea mare, ați făcut să reînvie în mintea tuturor amintirea glorioasă a străbunilor noștri, ați atras admirația lumii întregi. Din sângele vostru se va ridica, curat și măreț, o țară românească a tuturor românilor.”

Generalul Eremia Grigorescu a murit la scurt timp după încheierea războiului, la numai 55 de ani. A fost înmormântat la Mărăşeşti, mai întâi în cimitirul satului, apoi în incinta marelui mausoleu ridicat între 1923-1938, pe locul unde s-au desfăşurat cruntele bătălii pentru apărarea ţării. La 29 august 1924, generalul Grigorescu a fost reînhumat în sarcofagul central din Mausoleul de la Mărășești. Pe placa tombală este înscrisă inscripția: „Străjerii de la Poarta Moldovei, care au pus stavilă poporului vrăjmaș făcând stâncă împrejurul meu, am scris cu sânge pe crestele de la Slănic, Oituz și Cașin: «Pe aici nu se trece»