Pe 14 iulie 1947, un grup de zece conducători ai PNȚ, în frunte cu Ion Mihalache, vicepreședinte, Nicolae Penescu, secretar general, și Nicolae Carandino, director la ziarul „Dreptatea“, a fost arestat pe aeroportul din Tămădău, la 46 de km de București, sub acuzația de „fugă într-o țară străină“

Unui număr important de fruntași ai Partidului Național Țărănesc le-a fost oferită, aparent, ocazia de a fugi în străinătate. La aerodromul din Tămădău însă, autoritățile comuniste i-au arestat pe fugari și i-au pus sub acuzare pentru „încercare de fugă într-o țară străină”.

Arestarea liderilor țărăniști a fost urmată de o propagandă agresivă, comentarii și declarații pline de invective adresate celor reținuți, culminând cu curând hotărârea guvernului de a scoate în afara legii Partidul Național Țărănesc. Totul în aproape două săptămâni, între 14 și 29 iulie. Între timp, aproape toți fruntașii partidului au fost arestați în București.

A urmat, în toamna aceluiași an, între 29 octombrie și 11 noiembrie, procesul lui Iuliu Maniu, Ion Mihalache și al altor lideri țărăniști acuzati de activitate “trădătoare și conspirativă”, sprijinită de “cercurile imperialiste din Statele Unite ale Americii și Marea Britanie”. Aceștia erau acuzați de încercarea de “răsturnare prin violență a Guvernului democratic instaurat legal”. În actul de acuzare se mai susținea că Partidul National Țărănesc “poartă răspunderea directă pentru instaurarea dictaturii fasciste a lui Ion Antonescu și pentru intrarea în războiul alături de Germania fascistă.

“Operatiunea Tămădău” a reprezentat intrarea în faza finală pentru instaurarea oficială a “democrației populare”, după tipare sovietice.

Foto: Historia