marți, iunie 22, 2021
Ţări musulmane – Datoria… de a negocia

Am vizitat Istanbulul pentru prima oară, atunci când aveam 16 ani. Aveam 23 de dolari bani de cheltuit pentru cumpărături şi era anul 1991, atunci când românul era încă înebunit după blugi din bazar şi „adidaşi” Adidas. În marele Bazar erau zeci de tarabe cu produse care mai de care mai atrăgătoare, cel puţin pentru un puşti care venea dintr-o Românie recent ieştiă din comunismul pauper. Am fost atras de un trening strălucitor, pe care evident, scria Adidas. Am întrebat cât costă, într-o aproape engleză cu care mă mândream, dar care s-a dovedit total inutilă, atunci când vânzătorul a aflat că sunt din România. Pe lângă alte cuvinte „valahe” pe care le ştia, dar pe care hârtia nu le poate suporta, el a ştiut să îmi zică în română şi preţul de „douăzeci”. Şi acum îmi aduc aminte zâmbetul, ironic şi puţin dispreţuitor, pe care l-a afişat, atunci când am scos suma pe care o ceruse. Treningul s-a dovedit evident un produs de calitate proastă, literele de firmă s-au şters după două spălări la maşină… Au trecut anii şi drumurile m-au dus în ţările arabe din Nordul Africii, în Tunisia, Egipt şi Maroc. Cu lecţia învăţată în Turcia, am negociat cu fiecare vânzător care oferea ceva interesant, acel ceva pe care mi-l doream. Nu am negociat la sânge, pentru că nu era stilul meu, dar am observat că puteai ajunge uşor să cumperi un produs, la jumătate din primul preţ cerut. Atunci când finalizam afacerea, vânzătorul zâmbea larg, fără nicio urmă de ironie sau dispreţ şi mă invita şi să bem un ceai împreună. De ce trebuie să negociezi preţurile în ţările musulmane? O întrebare simplă, al cărui răspuns este însă foarte complex şi ţine de tradiţie, obiceiuri, cultură, istorie etc. Acum vom spune doar că aşa trebuie să faci, trebuie să te conformezi unei cutume seculare, care îţi va aduce automat şi respectul partenerului de afaceri. De fiecare dată când am cumpărat un lucru într-o ţară arabă, îmi aduceam aminte de treningul de la Istanbul (care ar fi costat probabil 5 dolari) şi de cei trei dolari rămaşi, datorită cărora am mâncat la porţile Bosforului două porţii uriaşe de kebab delicios… aşa cum niciodată nu aveam să mai găsesc…

 

Folosim cookie-uri pentru analiza traficului pe pagini și produse și menținerea setărilor. (ex: Funcția "Ține-mă minte" sau setări legate de GDPR).

Salvat!
Setări confidențialitate


  • wordpress_gdpr_cookies_allowed
  • wordpress_gdpr_cookies_declined
  • PHPSESSID

Refuz toate
Accept toate