Aruncând ochii pe o hartă a Europei începutului secolului al XX-lea, în primele decenii, cei care doreau să-și găsească un loc de relaxare și petrecere a timpului liber, nu era o localitate mai potrivită, decât Constanța. Viața cotidiană la Constanța era plină de agremente. O grădină publică, care oferea posibilitatea de plimbări relaxante, precum și de vizionarea unor spectacole în aer liber. Promenada malului mării era locul perfect pentru plimbări plăcute prin ascultarea fanfarei pe care de asemenea o puteai admira și în grădina publică a orașului.
Constanța era la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX, un oraș în plină dezvoltare. În afară de tranzacțiile comerciale, efectuate prin „ geambași” cu negustorii care contractau caii de rasă dobrogeană, orașul era vizitat în timpul sezonului de vară, la „ Băile de Mare”, așa cum se spunea în epocă de mulți sezoniști ( vilegiaturiști), care solicitau diverse forme de distracție, plimbări cu cai sau vizionări de concursuri hipice. Drept urmare, primăria orașului Constanța a completat distracția vizitatorilor prin organizarea curselor de cai, la marginea comunei Anadalchioi. Astfel, în 1895 s-a organizat o cursă cu renumiți cai dobrogeni, pe distanța de 1000 de metri, cu premii în bani. Prin încheierea unui proces-verbal la primăria orașului Constanța, Comisia de Organizare a primăriei, oferea premiile, pentru un concurs de cai, atât în orașul Constanța, cât și în localități din Dobrogea, cu caii proprietate personală la care s-au înscris 13 tineri din comunele Tuzla, Lanurile și Pecineaga.
În 1902, în baza dezvoltării hipismului pentru a crește în bune condiții caii de rasă dobrogeană, s-au construit primele grajduri și organizarea unei societăți de profil, numită Societatea Hipică care era susținută material de primăria Comunei Constanța și Ministerul Agriculturii și Domeniilor. Hipismul era determinat de scopul și expunerea la expoziții, a creșterii cailor, iar organizarea concursurilor aveau interesul comercial de cumpărare a cailor de rasă dobrogeană. Concursurile se organizau de două ori pe an: primăvara și toamna, de obicei în timpul sărbătorilor țărănești, așa zise bâlciuri, în Dobrogea și în Nordul Dobrogei. La aceste concursuri, participau tineri cu caii lor din comunele Osman Faca, astăzi Bărăganu, Valul Lui Traian și Tortomanu desfășurate pe hipodromul fostei Comune Anadalchioi (foto – Hipodromul Anadolchioi, 1933).
Din cauza întinderii razei orașului și a cerințelor urbanistice, comuna Anadalchioi devine o suburbie a orașului, fapt pentru care încep construcții de case și cazărmi, bariera orașului, cantonul și astfel hipodromul de la Anadalchioi se mută pe „ mereaua”, raza comunei Valul lui Traian. În afara concursurilor oficiale cu premii pentru popularizarea acestui sport la sate, se organizau concursuri sătești populare pe distanțe diferite cu caii tinerilor. În 1931, în curtea Regimentului 9 Cavalerie, se amenajează un loc special unde se dresează, se antrenează caii, se învăța călăria, probele hipice continuându-se și pe terenul de fotbal, astăzi pe acest teren se află Spitalul Județean Constanța. Interesant este faptul că, între probele hipice, se desfășurau probe de atletism cu premii în bani. În 1935 apar concursurile hipice cu căruțe trase de cai. Începând din 1941, hipismul devine o ramură de sport publică.
Răzvan-Raul Ivan, doctor în Istorie
Sursa foto: uct-media.ro
