V-aţi gândit vreodată cum îşi petreceau timpul liber strămoşii noştri romani şi geţi, în urmă cu două milenii? Atunci când nu era vreme de cântece şi dansuri sau de mese bogate şi udate cu vin dobrogean? Ei bine, la ceas de seară, după ore grele de antrenament militar sau de muncă la câmp, se aşezau pe bănci de lemn şi se distrau jucând diverse jocuri, aşa cu facem noi astăzi cu şahul sau cu tablele noastre clasice… Descoperirile arheologice din ultimele decenii şi studiul intens al specialiştilor ne ajută să aflăm mai multe despre această activitate. Veteranii romani împroprietăriţi în Scytia Minor, militarii cantonaţi aici în diverse tabere, castre sau oraşe, dar şi autohtonii, adorau să practice “ludus latrunculorum”, de departe cel mai răspândit joc. Se juca pe o tablă de lemn de 8 pe 8, şi fiecare avea câte 2 feluri de piese (soldaţi şi ofiţeri). Primii se mişcau câte un pătrat, dar înainte şi înapoi, iar conducătorii lor, pe mai multe pătrăţele şi în diverse direcţii. Scopul era să îi iei adversarului piesele şi de fiecare dată când reuşeai acest lucru, aveai dreptul la o mişcare suplimentară. Cel care lua primul majoritatea pieselor câştiga partida şi era supranumit „imperator”. Al doilea joc popular era „ludus duodecim scripta”, un fel de strămoş al backgammonului de azi. Fiecare jucător avea la început câte 15 piese, care se puneau în mijloc şi se puteau mişca, după ce aruncai cu zarul (tessera). Ca să câştigi acest joc trebuia să fii primul care îşi scotea toate piesele de pe tablă. În Dobrogea secolelor II –VII se mai juca Moara: fiecare avea câte 9 piese pe care jucătorii încercau să le pună pe linii de 3 (orizontal, vertical, diagonal) şi la fiecare linie reuşită se scotea câte o piesă adversă, victoria venind când adversarul rămânea pe tablă doar cu două dintre acestea. Piesele jocurilor antice (fie că se numeau calces, gemae, lapili, calculi sau lantruculi) erau ca şi astăzi colorate şi se făceau fie din os, fie din sticlă, şi foarte rar din ceramică. Zarurile erau făcute din os şi ca şi astăzi erau inscripţionate cu diverse numere. Variante ale acestor jocuri erau practicate în Dobrogea şi de grecii care au înfiinţat coloniile de la Pont.
Sursă bibliografie – Peuce VII, serie nouă – George Nuţu, Sever Petru Botan – “Roman Board Games Pieces in Northern Dobrudja”
Sursă foto – armanmentaria.com – ludus lutrunculorum reproduction
[codepeople-post-map]
